Randuri pentru Directorul de dezvoltare, Florin Matei

Nu am înteles dece nu te-ai implicat de loc în discutiile la subiectul despre dezvoltarea activitatii la copii si juniori, ce face chiar obiectul responsabilitatilor ce le ai? Ar fi putut foarte bine ca schimbul de opinii, cu punctul de vedere propriu, mai avizat si interesat decât al oricui (pro sau contra, în totalitate sau partial), sa fi lamurit multe date ale greului proces de dezvoltare, a carui reusita depinde în totala masura de activitatea ta (si a colegului Ungureanu).
Si, hai sa zicem ca banuiesc cam dece nu te-ai bagat, chiar nu înteleg dece nu te-a interesat ca în aceasta titanica sarcina sa ai ajutorul logistic, metodologic si material al întregii federatii, care sa responsabilizeze toata filiera de sus pâna jos, chestiune pentru care am pledat cu riscul sa incomodez atât?
Chiar daca am fi convinsi ca si de data asta va învinge minimalizarea unora sau chiar indolenta celor implicati direct în activitatea de copii si juniori, cred eu, tot ar merita pregatirea si realizarea campaniilor propuse pentru primavara viitoare (le reamintesc: „un jucator tânar pentru rugbyul nostru” si „rugbyul în scoala - mijloc de educatie si divertisment”) . Ar fi un exercitiu de mobilizare generala si actionare simultana, experienta ce în anii viitori s-ar putea perfectiona.
Stiu, în aceasta munca de Sisif, ai plecat decis cu niste proiecte (meritorii, fara discutie), dar fara acel ajutor si cadru organizatoric ce le-ar fi conferit statutul de obiectiv prioritar, acestea ramân la dimensiuni locale si la discretia disponibilitatilor unor persoane ne legate mult de rugby (din învatamânt, primarii etc). Inchipueste- ti ca proiectul cu sectorul 4 ar mai trebui sa-l faci si în alte cinci sectoare ale capitalei. Crezi ca în zece ani ai sa reusesti sa-l realizezi asa cum l-ai proiectat? Dar mai este si toata tara în responsabilitatea ta!
Stiu, avem în tot timpul în fata pentru: a reorganiza si dimensiona activitatea în perspectiva a gruparilor (1); amplificarea masiva si concertata a activitatii la sectorul tânar (2); cresterea ampla a corpului de tehnicieni (3) etc. etc. Dar ce era daca le începeam acum, ca sa nu mai zic dece n-am facut-o cu cinci ani în urma!
Asta înseamna ca acest subiect, pe care l-am discutat putin împreuna si asta vara, si caruia acum i-am dedicat destul interes si zbucium, îl vedem în dimensiuni diferite. Ma mira sincer faptul ca elanul si curajul e de partea unui septagenar.
Cum si banuiesc, toata lumea si-a frecat mâinile si a zis: „gata am rezolvat si problema asta spinoasa, avem director de dezvoltare” (si înca doi), o sa asteptam, ca si pâna acum, sa vedem ce o sa iasa". Si în fond, chiar daca n-o iesi cine stie ce în viitorii cinci ani, toata lumea cunoaste ca antrenorii nu prea dau în brânci, cluburile nici atât, în scolii chiar cu sportul nu mai poti face tentatii, bani nu sunt etc. etc.
Asa ca, si din suficienta simpatie, îti gasesc justificare ca n-ai intervenit în discutii: dece sa mai incomodezi si lumea, sefii, etc., cu o interventie în discutii, pe un Forum compromis pentru curajul de a spune pentru prima data lucrurilor pe nume? Ne vedem de treaba noastra, excludem orice experienta sau imperativ ce ar fi putut schimba ceva în bine.

In orice caz, ca toti oamenii cinstiti din rugby si eu îti doresc din tot sufletul proiecte cât mai îndraznete, carora sa le si gasesti cheia de realizare.

Cu prietenie, Vasile Constantin-Mao



PS. La exemplificarea facuta cu aplicarea proiectului de dezvoltare a activitatii la copii si juniori, imaginata la Cluj , am omis un lucru important: instruirea esantionului tânar ce ar fi putut aparea în primavara la Universitatea. Ei bine, ma gândesc (si nu numai în acest caz particular) la reactivarea pentru îndrumarea monitorilor- educatori a valorosilor antrenori, ce au întrors spatele unei mari pasiuni, Fane Ionescu si Chihaia. Mai ales ultimul (caruia nu stiu daca i s-a stâns odata sincer mâna pentru multimea de internationali, juniori si seniori, ce i-a dat rugbyului nostru, dar stiu câte bobârnace a luat), cu studentii de la specializarea rugby ar putea sustine foarte bine instruirea.

O conversatie si ceva precizari

Am reusit sa discut, prin telefon, ceva despre copii si juniori cu un coleg antrenor, angrenat serios în activitate si chiar la nivel înalt. Discutia, bine venita si încurajatore pentru efortul si perseverenta pe care de câtva timp le dedic pentru un proiect de dezvoltare a activitatii de copii si juniori, a reliefat doua chestiuni, astfel:
1. Se impune o dirijare coordonata central a întregii miscari de copii si juniori, lasata din todeauna la discretia sau initiativa cluburilor. Creiarea unui cadru stimulativ si obligatoriu, din punct de vedere organizatoric si metodologic, ar putea mobiliza factorii rugbystici din înterg teritoriu.
Amicul, mi-a cerut sa-i precizez cum vad eu concret activitatea de crestere a numarului de echipe si implicit de sportivi. Iata, fara a cunoaste amanunte de activitate, am ales spre exemplificare situatia Universitatii Cluj, evaluata, dupa mine, grupare de gradul I (foarte bune conditii materiale si de instruire), ce probabil momentan este prinsa într-o combinatie de tutelare a Clubului Scolar din localitate. Ei bine, în editia viitoare de campionat national, 2007/08, fara combinatia respectiva, dupa propunerea de proiect, va fi obligata sa prezinte 2 echipe de juniori (recomandabil J3 si J4, cu un numar de 40 sportivi) si doua echipe de copii (cu un efectiv de 25 sportivi), urmând ca în editia competitionala urmatoare efectivul sa creasca cu 1-2 echipe la fiecare categorie, pâna la completarea esaloanelor conform programarii centrale.
In acelas timp, Clubul Sportiv Scolar --- Cluj, evaluat grupare de gradul 2 (fara baza sportiva proprie etc.) va trebui sa prezinte în competitie, în plus de ce are acum, o echipa de juniori (si daca a avut o grupa închegata de J3 aceasta va fi obligatoriu de J2), plus o echipa de copii (presupunând ca ar avea acum esalonul complet noile echipe ar trebui sa dubleze la categoriile inferioare, adica sa aibe doua echipe de J4 etc.).
Aceiasi situatie s-ar putea adapta si la Baia Mare, ca si la Arad etc.
Imi permit sa continui cu particularizarea actiunii la Cluj , astfel: Responsabil de dezvoltare, dupa mine, poate fi Petrica Motrescu, capacitate notorie, capabil sa mobilizeze factorii locali, sportivi si civici, pentru îndeplinirea programului. Dupa disponibilitati, un suport moral serios cu siguranta ca va fi si din partea lui Mircea Rusu. Vor divulga si vor mobiliza gruparile pentru sustinerea ampla a celor doua campanii din primavara urmatoare, vor mijloci cu diplomatie patrunderea rugbyului în scolile ce au fost nominalizate de cluburi ca acesibile.
In plus, Universitatea în virtutea obligatiei ca din editia 2008/2009 sa prezinte echipa de tineret în competitia nationala, va lua masurile în consecinta.
Si asta nu va fi decât un imbold benific pentru rugbyului local si cel national.

2. Cine se va „bate” pentru ca acest proiect sa fie sustinut în biroul federal, ca acesta sa fie statuat ca obiectiv prioritar? Acest statut, fara îndoiala, ar modifica situatia benevola de acum, determinând prin exigente cadrul organizatoric si metodologic în care se va desfasura activitatea.
A fost o întrebare a ce a ridicat amicul (!).
Eu nu mai raspund aici. Si asta pentru ca toata lumea ar trebui sa fie convinsa de necesitatea unei campanii dirijate a problemei dezvoltarii perspectivei rugbyului nostru.

Daca problema actionarii gruparilor în sensul de amplificare a activitatii de copii si juniori nu este deloc usoara, fiind si multe dificultati de ordin material, fara îndoiala si mai dificila este complexitatea procesului ce trebuie elaborat si implementat de activul frr. Reamintesc în mare acesta ampla operatie se refera la evaluarea reala a posibilitatilor gruparilor în sustinerea proiectului; la creiarea indrumatorului organizatoric si metodologic pentru desfasurarea actiunilor; la mobilizarea tuturor unitatilor din teritoriu.

Timpul de 4 luni pâna la debutul campaniilor de atragere a viitorilor jucatori/aprilie 2007 („un jucator tânar pentru rugbyul nostru” si „rugbyul în scoala - mijloc de educatie si divertisment” ) este foarte scurt, pentru a tergiversa lucrarile si, în acelas timp, suficient de lung, pentru a pregati convenabil actiunile.

Cred, draga amice, ca am lamurit mai bine chestiunile decât am facut-o în convorbirea noastra precipitata.

Cu tot gândul bun pentru rugbyul nostru,
Vasile Constantin-Mao


PS. Pentru Marian Burlacu
Ieri , când am fost si putin trist (pe ralatia rugby, bineînteles), mi-ai facut o mare placere, pentru care îti multumesc mult. In primul rând mi-ai amintit de persoane dragi, Doamna Rugby si Titi Udrea. Amintirea Marianei (Dumnezeu sa o odihneasca în pace) mi-e bine venita acum când se vorbeste ca antrenorii sunt tot mai putin dedicati în aspra batalie ce trebuie sa o duca, zi de zi, profesional. Si Mariana a fost un om exemplar, a fost teribila.
In al doiea rând, mi-ai amintit de niste rezultate ale CSS Locomotiva si tin sa corectez: din cele 11 titluri obtinute în primii 15 ani de activitate cât m-am ocupat de clubul ce l-am înfiintat, numai 8 au fost consecutive (1977-1984), între celelalte s-au intercalat CSS 2 Constanta (3 ori) si CSS Steaua (1); pe lânga titlurile de campioni, remarcabile au fost si cele 4 de vicecampioni obtinute în aceias perioada.

Despre un proiect de dezvoltare si ceva apeluri

In saptamâna ce a trecut, atât de agitata de preocupari pentru echipa noastra nationala, am lansat o propunere de program pentru amplificarea activitatii de copii si juniori. Banuiesc ca atentia, atât a membrilor grupului cât si a oficialilor federali, a fost captata de evenimentele amintite si de aceea propunere a trecut neobservata, dovada lipsa oricarui semn sau simplu comentariu, sau chiar de evaluare a viabilitatii programului.
Pentru aceasta revin cu câteva precizari la aspectele importante spre care am adresat acea propunere-program.
Acestea sunt orientate în trei directii ce vizeaza:
Masuri de consolidarea în perspectiva a tuturor gruparilor de rugby din tara noastra si sugeram:
Evaluarea potentialului material si metodologic si dimensionarea activitatii în perspectiva;
Reorganizarea administrativa si metodologica în vederea amplificarii activitatiilor sociale si sportive;
Orientarea manageriala si ajutorul metodologic din partea frr pentru sustinerea diferitelor actiuni si în special cea de amplificare a activitatii la nivel de copii si juniori.
Dezvoltarea activitatii de copii si juniori, amplu dimensionata si orientata pentru revitalizarea întregii activitati rugbystice. In perspectiva imediata am prevazut doua actiuni generale considerate aplicabile la nivel national, astfel:
Campania „un jucator tânar pentru rugbyul nostru”, actiune la care trebuiesc mobilizati toti jucatorii, organizatorii si simpatizantii acestui sport;
Intrarea larga în mediul scolar prin actiunea „rugbyul - mijloc ideal de educatie si divertisment” .
Largirea corpului de tehnicieni si reconsidererea profesiei de antrenor de rugby, astfel:
Largirea prin atragerea unui numar corespunzator de monitori-educatori si organizatori de grup, ce vor sustine în mare instruirea actiunilor mentionate;
Restabilirea pentru antrenorii de copii si juniori a obligatiilor profesionale (echipe, nr. sportivi, volum si calitate de instruire); Reconsiderarea salariala, apreciata la volumul de activitate si conditiile speciale de desfasurare (total diferit de alte sporturi), si care sa faca din aceasta o profesiune tentanta.
Programul propus este orientat pe cele doua actiuni, de atragere a copiilor si juniorilor. Am apreciat începerea actiunilor în luna aprilie 2007 si asta din motive întemeiate (perioada cu mai mare disponibilitate din partea copiilor). Pentru pregatirea tuturor obiectivelor enuntate mai sus am considerat absolut necesar din partea activului frr urmatoarele demersuri:
Aprobarea pentru dezvoltarea activitatii de copii si juniori a calitatii de obiectiv prioritar;
Elaborarea unei strategii ferme de actionare, cu stabilirea reperelor, responsabilitatilor , termenelor etc.
Creiarea cadrului stimulant-mobilizat or si obligatoriu, cum si pregatirea-dotarea gruparilor cu mijloacele metodice adecvate.
Timpul relativ scurt (4 luni) pentru aceasta ampla operatie de reorganizare teritoriala si declansare a unor actiuni ample de animare a activitatii impune tratarea urgenta a subiectului aceasta însemnând, bineînteles, complectarea si perfectionarea metodologica si manageriala a proiectului.

Stiu, procesul este amplu, dificultatile în teren sunt imense, dar impulsul pentru restructurarea activitatii este imperios.
FRR ar fi pusa în situatia de a dovedi capacitatea de liderare a întregii activitati si, pe lânga ajutorul material (poate în perspectiva mai amplu dimensionat) , trebui sa se impuna din punct de vedere organizator.

Imi permit sa nominalizaz apelul pentru o mai atenta apreciere a acestei propuneri de program, cum si evaluarea necesitatii si a posibilitatilor de aplicare. Astfel:
Domnului Octavian Morariu: Banuiesc multitudinea si asperitatile preocuparilor cu care va confruntati în sportul românesc. Stiu însa ca rugbyul este si va fi pentru d-stra „copilul drag”. Transmiteti si sustineti forului federal o parte din elanul si frontalitatea ce va caracterizeaza în atacarea problemelor spinoase.
Domnului George Straton: Va rog sa treceti peste pornirile mele revolutioniste (si asta v-ar fi, cred eu, mai usor daca m-ati considera ca fac parte cu trup si suflet chiar din rugbyul nostru), si sa apreciati cât de important ar fi pentru activitate un moment de început al unui proces amplu de recuperare a deteriorarilor produse de conjuncturi potrivnice.
Domnului Daniel Mitrea: Ai propus cu mult calm si cu discernamânt sa lucram în echipa. Considera-ma un umil si credincios slujitor al rugbyului nostru. Si totusi asta nu ma împidica sa-ti spun ca dublarea ca interpret în atâtea actiuni pe D-l Antonin îti diminueaza capacitatea tehnica ce o ai, cum si responsabilitatea fata de activitatea de baza. Ma gândesc numai cât de multa treaba ai avea în implementarea acestui proiect fie în formarea sutelor de monitori-educatori, fie în promovarea unei metodologi de atragere si initiere a tinerilor etc. etc.
As mai putea sa adresez apeluri:
- comisiilor federale, ca le-a sosit timpul sa-si dovedeasca capacitatea creatoare si stimulanta în rugbyul nostru, si sunt atâtea de facut la acest proiect;
- conducatorilor de cluburi si sectii, sa iasa din rutina si sa-si dovedeasca capacitatea mobilizatoare pentru cei din jur, sa-si înobileze terenurile si vestiarele cu sutele de copii si tineri;
- D-lui Director Ion Toca si lui Nicolae Manolache, care îsi vad cu toata dedicatia de propria gradina, întelegând, sau nu, ca bogata dumnealor experienta ar putea fi decisiva în situatia generalizarii la miscare noastra rugbystica (unul referitor la implementarea rugbyului în scoala, celalalt si ca presedinte al Comisiei de Copii si Juniori);
- colegilor antrenori, de a da rugbyului toata harnicia, toata sclipirea de orgoliu, tot ce are mai bun si cald în fiinta lor, carora le garantez trairea unor mari satisfactii de ce-a ramas în urma lor;
- jucatorilor, beneficiari morali ai unui fenomen de viata unic, ce sta în puterea si întelegerea lor sa-l faca mai bogat, legându-si si mai intim preocuparile de înfrumusetarea acestuia, atragând si preocupându-se cu noii practicanti;
- simplilor simpatizanti (parinti, rude ale jucatorilor sau fosti jucatori), puteti fi piese de baza active în promovarea rugbyului acompaniindu- l de aproape, cu placere si întelegere; acel copil sau tânar ce-l veti convinge pentru rugby este un imens aport si un gest cu o semnificatie enorma de ce poate face lumea rugbyului nostru, strâns unita.

Cu tot gândul bun pentru rugbyul nostru,
Vasile Constantin-Mao

Propunere de proiect pentru dezvoltarea activitatii la nivel de copii si juniori

Propunere de proiect pentru dezvoltarea activitatii la nivel de copii si juniori
Am facut, acum câteva zile, un scurt preludiu asupra programului de dezvoltare ce-l voi propune. Vorbeam de necesitatea ca procesul dezvoltarii rugbyului nostru sa fie considerat drept obiectiv prioritar al frr, se întelege, mai ales pentru anul viitor, alaturi de reprezentarea internationala (CM de seniori).
Se propune ca aceast program, de dezvoltare a activitatii rugbystice, sa constituie o ocazie de mobilizare a tuturor eforturilor, a tuturor capacitatilor organizatorice ale lumii noastre rugbystice, reînvierea mândriei nationale, animarea initiativei si perspicacitatii, a traditionalei robusteti specifice jocului.
Simultan cu desfasurarea actiunii de dezvoltare a activitatii la nivelul copiilor si juniorilor trabuie sa se declanseze si alta campanie fundamentala consolidarii rugbyului nostru, cea a organizarii si capacitarii maxime a gruparilor rugbystice.
Am mentionat, pentru ca programul de dezvoltare sa fie viabil, este necesara elaborarea urgenta si impunerea unei strategii de actionare, în care decisive sunt masurile urmatoare:
evaluarea din punct de vedere organizator si metodologic a procesului dezvoltarii; creiarea cadrului stimulativ si obligatoriu;
disponibilizarea persoanelor cheie pentru responsabilitati în proces;
alocarea fondurilor necesare;
capacitarea cluburilor, sectiilor si antrenorilor – pârghii capitale în proces.

Aceasta strategie ar trebui stabilita si implementata în teren pâna la 31 martie 2007, ca începând din aprilie acelas an sa se declanseze aplicare practica.

Scurte detalii:
1a. Evaluarea procesului va lua în calcul capacitatile organizatorice si metodologice ale organismelor federale si ale unitatilor teritoriale; în acest sens se vor aprecia si pregati cluburile pentru insusirea proiectului (deopotriva sectiile de seniori si juniori cu efectivul de antrenori). Acesta evaluare trebuie sa conduca la:
nominalizarea distincta a gruparilor (seniori si copii-juniori) , eliminându-se asocierile si tutelarile formale;
categorisirea potentialului material, organizator si de instruire a gruparilor (slab, bun, f.bun), orientat pentru extinderea programata (nr.echipe, nr.de copii si juniori), în doua sensuri:
o pe verticala: vizând completarea programata a întregului esalon de copii si juniori (copii – junirori U19);
o pe orizontala: mai multe grupe si echipe la categoriile inferioare (copii- JIII).
mobilizarea (obtinerea angajamentului pentru sustinerea proiectului) si pregatirea metodologica corespunzatoare a gruparilor; expunerea pasilor si a metodologiei în derulare, cum si dotarea cu documentatia necesara;
instruirea primara a corpului de monitori-educatori si organizatori de grup.

1b. Realizarea cadrului stimulativ si obligatoriu pentru dezvoltarea activitatii, se poate sintetiza prin:
- convingerea si determinarea gruparilor în derularea programului, ca principale beneficiare prin cresterea elementelor de perspectiva;
- impunerea sectiilor de seniori a obligatiei de a prezenta în viitorul apropiat si echipe de tineret-rezerve;
dimensionarea în perspectiva a activitatii sectiilor în functie de evaluarea posibilitatilor, desfasurata pe 3-4 ani;
participarea în campetitiile nationale plecând din editia 2008/2009 sa fie conditionata de realizarea programului de completarea esalonului de C-J;
sustineri materiale si financiare; recompense pentru activitate deosebita.

2. Responsabilizarea cu procesul de dezvoltare a activitatii la nivel de copii si juniori:
responsabilitatile la nivel central vor privi definirea si derularea proiectului, cu nominalizari pe zone, localitati, cluburi, cu dimensionari pe nr. echipe, nr.scoli etc. si termene ferme (3luni, 6 luni, 1 an, 2 ani etc.);
sectorul tehnic va orienta strategia cu elaborarea si implementarea unei metodologii adecvate, operationale, cu difuzarea în teritoriu a relatiilor asupra:
organizarii momentului de impact;
activitatii educative la diferite categorii de vârsta;
initierii specifice;
managementului propriu, adecvat;
organizarii competitiilor si arbitrajului pedagogic etc.
responsabilizarea minutioasa si ferma în teritoriu cu monitorizarea parametrilor de activitate pentru: zone geografice, localitati, cluburi.

3. Alocarea fondurilor necesare demararii si derularii proiectului, vizeaza:
sustin ideea ca la nivel de copii si juniori mici (la care se si refera proiectul în prima faza) cheltuielile pot fi limitate la strictul necesar însemnând: instruire-partial, baloane si actiuni de popularizare (afise, pliante); 1-2 competitii de zona, pe sezon;
instructaje de prezentare a proiectului pentru presedinti de cluburi si sectii, pentru antrenori si alti organizatori; alte actiuni de implementare: deplasari în teritoriu a activului federal etc.;
recompensarea activitati meritorii la sfârsit de perioada-termen (gen: cele mai productive 20 de grupari);
interventii de sustinere în cazuri speciale;
alte cheltuieli.

4. Capacitarea cluburilor de rugby, a sectiilor, a tuturor antrenorilor, alti factori organizatorici, ca pârghii capitale în derularea programului, astfel:
intersarea gruparilor pentru reînoirea structurii organizatorice, redefinirea obiectivelor în perspectiva si amplificarea activitatii:
§ completarea biroului de sectie cu atragerea de persoane influente si disponibile pentru sustinerea activitatii;
§ largirea ariei de manifestare a clubului prin atragerea unui numar crescut de membrii simpatizanti – cu organizarea diferitelor actiuni de animatie sociala;
§ ajutorul logistic, metodologic si managerial pentru consolidarea gruparilor.
însusirea programului de dezvoltare si începerea imediata a organizarii demararii acestuia pentru categoriile: juniori (în special II, III si IV) si copii (I si II), cu asigurarea cadrului material-organizato r si de instruire al activitatii;
paralel cu amplificarea activitatii gruparilor trebuie sa li se transmita acestora si exigente de calitate în selectie, urmarindu-se ca începând cu grupele 14 ani (când definirea morfologica este conturata) sa se gaseasca elemente cu o foarte buna dezvoltare fizica (sa zicem 5 jucatori) cum si elemente cu o foarte buna înzestrare motrica (alti 5), cu reperele respective categoriei de vârsta, exigente verificabile în teren si obligatorii la turneele finale ale competitiilor nationale.;
cluburile, sectiile prin antrenori trebuie sa identifice si nominalizeze:
§ dintre fostii si actualii jucatori persoane cu disponibilitati pedagogice pentru aplicarea instruirii la grupele de începatori; acestia vor fi initiati în misiunea de monitor-educator de frr la distanta, cum si local dupa posibilitati; vor fi monitorizati si, dupa rezultate, vor candida la calificarea de antrenor;
§ dintre membri biroului de sectie se va numi pentru fiecare echipa de copii si juniori a unui organizator de grup (poate fi un parinte); acesta va acompania ca organizator desfasurarea activitatii de selectie, instruire si competitie la grupa respectiva;
desfasurarea de actiuni de popularizarea jocului, simultan cu cele promovate de frr (afise si panouri publicitare, întâlniri ale personalitatilor rugbystice cu copiii etc.)
organizarea competitiilor locale.

5. Actiuni fundamentale în amplificarea activitatii de copii si juniori:
prima actiune este campania „un jucator tânar pentru rugbyul nostru”, actiune promovata de frr si la care, prin diferite mijloace de informare, si în special prin demersurile cluburilor, trebuie sa mobilizeze toata lumea rugbyului, ca fiecare sa aduca din ambianta sa de viata un copil sau un tânar.
Aceasta actiune bine pregatita nu trebuie sa lase deoparte nici-un jucator (indiferent de vârsta), sau simpatizant. Se pot organiza concursuri de cel mai bun animator etc.
§ Termen de realizare a primei editii: aprilie 2007;

a doua actiune este „rugbyul scolar – mijoc de divertisment si educatie”
Fiecare club sau sectie (de juniori sau de seniori), va nominaliza la frr, dupa categoria potentiala, 2-3 licee si 3-5 gimnazii, considerate accesibile desfasurarii activitatii de rugby. Dupa demersurile la inspectorate, primarii, directiuni si la profesorii de ed.fizica (sarcina în special pentru conducatorii de cluburi si presedintii de sectie), cu o popularizare de impact (afise, prezentari, pliante) se va trece la initierea actiunii „cei mai buni în echipa de rugby a scolii” (detaliu care apropie mult interesul elevilor).
§ Termen de desfasurare: lunile aprilie–mai 2007.

Aceste doua ample actiuni trebuiesc atent si riguros monitorizare si urmarite îndeaproape la derularea în teren.

6. Alte aspecte:
Responsabilitatile tehnice, de instruire specifica, se refera la:
§ antrenorii de seniori trebuie sa fie moblizatori si sustinatori în demararea si aplicarea actiunilor de amplificare a activitatii; acestia vor nominaliza jucatorii maturi (responsabili si cu predispozitii pentru munca cu copiii) pentru sustinerea instruirii;
§ antrenorii de juniori vor organiza si desfasura actiunile sustinând instruirea si acompaniind îndeaproape activitatea monitorilor;
§ se propune reactualizarea obligatiilor de instrure a antrenorilor de copii si juniori. Astfel, pentru norma întreaga urmatoarele variante:
- 3 grupe de începatori cu minimum 60 jucatori (JIII-niv.local, JIV si copii);
- 2 grupe de avansati (JII si JIII–niv.national) cu 50 jucatori;
- 1 grupa de performanta si una de începatori (JI-niv.national si JIII) cu 50 jucatori etc.
§ se propune reconsiderarea calitatii antrenorului de copii si juniori cu reanalizarea retributiei ce trebuie sa fie corespunzatoare pentru nivelul responsabilitatilor si a efortului de instruire solicitat.

Competitiile:
§ la categoriile începatori acestea vor fi locale, cu o organizare stimulanta, desfasurate în 4-6 reuniuni pe sezon; din toamna lui 2007 în acest ciclu va interveni si o competitie la nivel zonal. În primavara anului 2008 competitiile zonale vor decide primele 3 la fiecare categorie care vor participa la „festivalul rugbyului românesc” (competitie reluata).
§ la categoriile avansati acestea vor fi zonale si vor califica echiple pentru turneele finale ale campionatelor nationale.

Se propune reorganizarea nucleelor de comitete regionale care se vor ocupa de competitiile zonale: conditii organizatorice, arbitraje si altele.
Se propune reconsiderea sistemului competitional actual, sistem divizie U18 (neeconomic si nestimulant pentru activitatea în teritoriu);
Se propune reconsiderarea sistemul de transferari la nivel de juniori, ce automat limiteaza înfiintarea noilor echipe de nivel superior (revenirea la sistemul restrictiv).
Se poate asocia la programul dezvoltarii si proiectul reactivarii gruparilor desfiintate, cu grupe de copii si juniori mici, cu echipe scolare (proiect care mai poate fi gasit la frr).


Propunerea acestui proiect si aprobarea lui, ar fi un început de treaba serioasa? Ar putea fi un câmp de manifestare a daruirii în slujba acestui minunat sport si a celor multi tineri ce se vor îmbogatii moral si fizic de aici?
Este usor de înteles ca orice veriga neglijata compromite total actiunea.
Cu siguranta reactia teritoriului, si mai ales a acelora care paradoxal de zeci de ani nu si-au crescut un junior, va fi negativa. Federatia nu trebuie sa faca nici-un rabat. Nu va desfiinta grupari, le va directiona competitional adecvat si cel mai bine le va ajuta sa se încadreze în program.
Ce s-ar putea întâmpla? Ca treaba nu-i usoara si eu stiu cel mai bine chestia asta.
Sa zicem ca din 22 de echipe de seniori, jumatate, în cel mai fericit caz, ar putea crede ca proiectul nu este joaca, iar dintre acestea 5-6 vor realiza programul foarte bine. In 2-3 ani la Baia Mare ar putea fi în activitate vre-o 100 de juniori si copii, iar la Bârlad vre-o 150 etc.!
Nu ar fi grozav? Ba în anii urmatori dintre acele grupari care s-au ocupat numai formal de programul de dezvoltare se vor decide sa faca mai mult si iar ar fi ceva.
Cred ca acest proiect, completat si îmbunatatit, ar merita toata dedicatia si profesionalismul oamenilor rugbyului nostru.

Cu tot gândul bun pentru rugbyul nostru,
Vasile Constantin-Mao

Antrenorii echipei nationale

M-am sculat de dimineata preocupat sa detaliez programul propus pentru dezvoltarea activitatii de copii si juniori.
Iata, însa, m-a întâmpinat matinal o întrebare ipotetica, a atât de laboriosului si neobositului Marian Burlacu, plasat în „opozitie” nu din voia lui, ce m-a deturnat de la treaba pentru care eram asa de pornit.
Iata încerc sa-mi spun parerea la chestiune. Nu înainte de a mai adauga ca postura din care actioneaza amicul Marian este excelenta pentru un jurnalist în a interveni în determinarea si promovarea unui fenomen social, a unor norme si relatii de activitate civica si sportiva normala, firesti unei lumi moderne (si Slava Domnului, a gasit aici, în rugby, un nesecat izvor de inspiratie!) . Negarea la absurd a acestui model de dedicatie si profesionalism, de elocinta si perseverenta este un un alt prejudiciu facut cu buna stinta rugbyului. Eu, din toata inima, îl felicit pe acest condeier feril, atât de daruit rugbyului si astept cu nerabdare momentul când recunoasterea va fi generala. Este sigur un mare câstig al rugbyului nostru, asa cum si grupul de discutii, negat si desconsiderat înca.

In fine, ce cred despre un antrenor al echipei nationale.
Acesta trebuie sa fie un lider incontestabil din punct de vedere social si profesional, cu un profil pedagogic si o abilitate deosebita a relatiilor pentru lumea „aspra” a rugbyului, recunoscut pentru indicele ridicat de conflictualitate. Toate aceste atuuri de personalitate ale antrenorului trebuie percepute de echipa chiar si în cele mai minore gesturi, de aici plecând respectul si încrederea pentru încadrarea neconditionata a jucatorilor în rigorile instruiri si planul de lupta. Trebuie sa fie un bun strateg, dovedit prin solutii tactice eficace, mari psihologi si animatori de grup, buni comunicatori.
Fara discutie, curriculum rugbystic este un element cheie. Este fundamentul de cunostere în toata subtilitatea a amplelor aspecte de echipa, de joc, de psihologia momentelor etc.etc.
Observ ca echipa tehnica actuala este extrem de saraca la acest capitol, ar mai trebui sa te ia si pe tine Marian ca sa fie completa! Am facut gluma ca sa detasez un anume curent la forul federal de a exclude marii nostri jucatori din acesta arie de interes (cum altfel as putea considera incercarea câtorva de a se apropia de rugbyul nostru repede îndepartati si chiar umiliti în tentativa lor, ma refer la M.Bucos , H.Dumitras, Ad.Lungu, L. Constantin si poate si altii).

Parerea mea este ca R.Antonin la capitolul organizare si ambianta de grup (de fapt cu ce s-a si ocupat pâna a veni la echipa noastra) a realizat o atmosfera echilibrata. Am retineri mari la ajutoarele ce si le-a luat în parte descreditati de antecedente (francezii un fel de someri ai rugbyului lor, iar ai nostri cu un rugby stiut din carti sau G.Sava fara o prezenta distincta în alte ocazii). Oricum, rezultatul interventiei echipei tehnice în rentabilizarea potentialului echipei noastre e insesizabil. Jocul înaintasilor cu cu atac invariabil razant de la grupaje (fapt ce nu le fructifica plenar capacitatile) , jocul deficitar cu piciorul, presingul defensiv lent si nesigur, jocul limitat al treisferturilor (inexistent cu echipele mari), sunt chestiuni ce nu s-au schimbat cu nimic de la ultima Cupa Mondiala. Acestea se vad clar în jocurile cu parteneri de talia noastra si sunt catastrofice cu echipele mari.

Cred, si dupa experienta Charrere si cea actuala, ca rugbyul nostru a pierdut, printre alte multe atuuri, mândria cu marii tehnicieni ce le dadea frecvent clasa chiar francezilor, si acceptam cu ochii închisi ce vine de la acestia.
Ceva trebuie schimbat. Si aici interventia grupului de discutii, oricât de incomadanta ar fi, este excelenta. Dupa editia trecuta a CM, cu toate anomaliile ce au marcat pregatirea si competitia însasi, ca sa nu deranjam pe careva probabil, nu s-a facut nici-o analiza, nu s-a spus nimic si mai grav nu s-a prevazut un oarece plan de ameliorare a activitatii la nivel de nationala si la nivel de activitate interna.

Reamintesc ca la prima editie a CM, cam în aceleasi framântari cu tehnicienii (iesise V:Irimescu, Th.Radulescu era partial contestat) s-a ales solutia cu M.Naca ajutat de jucatorii Gh.Dumitru si M.Paraschiv si rezultatele au fost bune. Daca nu se gaseste alta solutie rezonabila si aceasta ar fi o varianta, am exploata cel putin atmosfera buna si ambitia de grup si poate ne-am descoperi un antrenor serios de-al nostru. Oricum rezultatul cred ca ar fi mai bun decât cu atâtia voiajori de acum

Legat de activitatea mea antrenorala, faptul ca n-am putut sa fiu un mare jucator, mai ales pentru ca acidente timpurii mi-au retezat aspiratiile, mi-a orientat preocuparile catre copii si juniori. Am stiut sa-mi exploatez total anume afinitati pedagogice si didactice, gasind la acest nivel incentive mare rafinament profesional, ce mi-au rasplatit din plin pasiunea pentru rugby. Este un sfat care-l mai dau si altora.

Urez celor care se ocupa de soarta rugbyului nostru calmul, întelegerea si curajul de a decide cât mai profitabil pentru instruirea nationalei.

Cu tot gândul bun pentru rugbyul nostru,
Vasile Constantin-Mao

PS. Cât de mult conteaza o vorba izvorâta din stiinta rugbyului, din trairea lui complexa: te salut cu toata caldura Nea Mircea Rusu. Ma gândesc ca foarte bine ar cadea acum si o parere atât de autorizata cum poate fi a D-lui Viorel Morariu.

Pentru o interventie rapida intr-un proces de dezvoltare a activitatii

Fara îndoiala, se desprinde clar din discutiile ce au decurs pâna acum la acest subiect o anume „bâjbâiala” a echipei federale. Am sugerat într-o interventie anterioara sa se divulge parametrii concreti ai programului de care se tot vorbeste ca ar exista, cu numar de echipe pe diferitele categorii de copii si juniori: existente; prevazute a se înfiinta peste un an, doi, trei etc.
Raportat la cele 22 de echipe de seniori, care asteapta sa le vina anual 2-3 jucatori de la o echipa de juniori, am dat un minimum ce trebuia sa avem acum. Formula era urmatoarea:
Echipe
Seniori
Jun.U19
Jun.U18
Juniori 3
Juniori 4
Copii 1
Copii 2
Nr.
22
22
22
44
44
44
44

Mai mult, argumentând cu câteva actiuni limitate si în perspectiva a se derula, responsabilii federali neaga situatia trista din teritoriu. Cineva si spunea ca federatia a dat peste 1000 de baloane în tara si mai accentua: „mai multe decât jucatorii ce-i avem”!!!. Si tot persoana respectiva preciza ca pentru la anul echipele U19 si U18 vor fi obligate sa prezinte în comun loturi de 50 jucatori (adica acum aceste echipe, sau unele, au doar 15, 17 jucatori?).
Se refuza de catre frr atributiile în rugbyul scolar si sunt cu constiinta împacata ca nu stiu cine a declarat într-un raport ca anul acesta au fost înscrise vre-o 169 de echipe scolare în competitia de rugby. Si daca au spus asta si înseamna ca le avem?

In al doilea rând cred într-o superficialitate în a trata problemele copiilor si juniorilor. Mai mult cred ca, pâna la angajarea directorilor de dezvoltare, oricare din echipa tehnica federala, preferând activitatea pe lânga vre-un lot, academie etc., pasa treaba asta ca ne fiind a lui.
Apoi si experienta practica limitata a acestora (lipsa de activitate în mediul scolar pentru a întelege problematica impactului rugbyului la nivel de elevi, de profesori sau directori), sau chiar în înfiintarea unui club, sectie, echipa (cu multitudinea aspectelor de ordin organizatoric si metodologic) , poate constitui un imediment pentru o actionare clara si ampla.
Pentruca am vorbit de superficialitate, voi adauga si, în unele situatii, lipsa de profesionalism. Mentionez doar doua din multele ce le-am sesizat si asta numai pentru ca mi s-a recomandat sa vorbesc gramatical, cu „subiect si predicat”:
a. Vin asta vara la Oradea si-i dau unui amic un balon oficial IRB, iar el îmi ofera cu insistenta 10 baloane ce le primise de la inspectorat unde cineva stia ca facuse odata rugby si i le-a dat ca sa scape de ele!? Din ce buzunar atâta risipa gratuita? Ca îmi închipui ca ratarea a fost generala.
b. Primul turneu de rugby scolar, acum doi ani, la care antrenorul federal a reclamat ajutorul. In prima etapa se prezinta 22 echipe, animatie, entuziasm, dar si multe controverse – echipe cu jucatori de 14 ani în lupta cu altele de 18 ani, sau echipe complete de începatori cu altele cu jucatori legitimati; a doua etapa într-o zi friguroasa si umeda începe competitia pe la orele 9ºº iar la orele 16ºº elevii mai asteptau sa joace. Efectul: în a treia etapa s-au jucat vre-o 3-4 jocuri pentruca echipele au absentat în masa. In plus federatia a mai platit si niste recompense profesorilor care trecusera pe la stadion sa vada ce fac elevii lor pe acolo (!?), ca de echipe se ocupasera antrenorii.

Si categoric tehnicienii federatiei sunt si putin receptivi, la ce zic d-lor, „zomotul” de afara. Am gasit în aceste discutii pe grup atâtea referiri pertinente, de ordin conceptual sau practic, care cred ca au trecut pe lânga dânsii ca nimic. Zica asta si pentru ca mi-am exprimat interesul pentru doua proiecte laborios concepute de Mihai Vioreanu: cel despre o asistenta medicala complexa si cel cu rugbyul în doua scoli pilot. Si n-am auzit înca nici-o referire nici pro nici contra.
In fine, când la ultima CM în primul joc I.Tofan a acuzat o accidentare am fost surpins sa aud ca nu aveam nici-o rezerva pe acest post. M-am mirat, m-am crucit, cu toate ca mai vazusem în instruire si niste nazdravanii de te durea capul: pregatire fizica generala pe ruptelea cu 3 sapt. înainte de turneul final (facuta de un preparator fizic ce-l recunoscuse jucatorii nostri drept un magazioner-administ rator la un oarecare club francez!). Da, ne-am dus la un turneu de asemenea anvergura cu o singura uvertura.
Atunci, dar si dupa jocul de la Lisabona din primavara, când am vazut jocul limitat la nivel de treisferturi si nestiinta în jocul cu piciorul (un prejudiciu pentru echipa) am propus ca pentru uverturi sa se realizeze o specializare complexa cu toti jucatorii respectivi din capitala (de la juniori III pâna la seniori), facuta la mijlocul saptamânii. Aici, chiar cu concursul unor mari jucatori li s-ar putea deschide orizontul tactic cum si perfectionarea abilitatilor tehnice. Ar fi putut fi testati si psihologic, asupra echilibrului emotional si ratei de inteligenta practica etc., puteau primi programe speciale de pregatire. Propunere desconsiderata, bineînteles.
Asa faceau antrenorii lotului national de juniori odata pentru posturile cheie mijlocasi, fundas, tragator-prinzatori , actiuni voluntare si bine venite.
Dece s-a nesocotit propunerea? Aveam acum, dupa 3 ani, un experiment cu 8-10 uverturi, majoritatea foarte tineri, care nu putea fi decât benefic?

Am spus cele de mai sus convins ca propunerea-proiect ce o fac pentru amplificarea activitatii de copii si juniori poate fi viabila cu o singura conditie: sa fie tratata responsabil, cu mare dedicatie si profesionalism în primul rând de activul salariat si benevol al frr.
Problema cruciala este: presedintele, colegiul si biroul federal sa decreteze dezvoltarea activitatii de copii si juniori drept actiune prioritara a frr.
Aceasta prioritate ar însemna elaborarea si impunerea unei strategii ferme în care decisive sunt masurile urmatoare:
evaluarea din punct de vedere organizator si metodologic al procesului dezvoltarii; creiarea cadrului stimulativ si obligatoriu;
disponibilizarea persoanelor cheie pentru responsabilitati în proces;
alocarea fondurilor necesare;
capacitarea cluburilor, sectiilor si antrenorilor – pârghii capitale în proces.

Voi reveni cu detalierea subiectului.

Cu tot gândul bun pentru rugbyul nostru
Vasile Constantin-Mao

De unde incepem? Cum? Cu cine?

Imi pare bine ca am putut sa-i fac o mica surpriza lui Marius Tincu într-un moment când sunt sigur ca, mai mult ca oricând, orice gest de atentie si prietenie conteaza.
Ti-am oferit cartile mele, Marius, cu multa placere si multumesc mult persoanelor care m-au ajutat sa-ti parvina. Nu ma mai mira faptul ca le vezi doar acum, dar ma intereseaza mult opinia unui international în actualitate care mai poate si participa la perfectionarea instruirii specializate a unui post.

Despre acea idee a mea cu "o mica revolutie" de care are nevoie neaparata si urgenta rugbyul românesc si la care M.Burlacu întreba: de unde începem? cum? cu cine?
Iata, raspund ce cred:
trebuie s-o începem de la întelegerea si acceptarea acestei urgente;
facuta cu tot sufletul, cu toata dedicatia si luciditatea pentru mai binele rugbyului nostru;
facuta de toata suflarea de buna credinta, cu toti cei care probeaza disponibilitati umane si tehnico-organizator ice;
Din discutiile de pâna acum (chiar si cele despre procesul dezvoltarii activitatii la nivel de copii si juniori), se distinge din partea reprezentantilor federali nota reticenta, de minimalizare a semnalelor la trista realitate din rugbyul nostru.
Ma uit pe lista membrilor grupului si stiu ca toti avem ceva de spus si nu ma refer la ce nu s-a facut ci, constructiv, la ce ar trebui sa facem.
Interventia, indiferent pe ce pozitie v-ati situa, nu are decât sa ajute.
Cu bine pentru toti, Vasile Constantin-Mao

Cu tot gandul bun pentru rugbyul nostru

Chiar o mica revolutie i-ar trebui rugbyului nostru?
Este aceasta o simpla figura de stil, ceva valuri pentru a agita spiritele sau un proces absolut necesar modernizarii si consolidarii activitatii rugbystice de la noi?
Am numit un anume proces de renovare structurala si în mentalitate „o mica revolutie” încercând sa accentuez imperativul si amplitudinea masurilor ce se impun pentru creiarea unui cadru stimulator, dinamizant al activitatii.
Este o treaba grea, lasata balta de decenii, care cere ample învestitii morale si materiale.

Iata pe scurt ce am vrut sa sugerez cu acea mica revolutie a rugbyului nostru”:

- m-am gândit la o revolutie pentru rugbyul nostru în plan conceptual, de a folosi socialmente marile influente educativ-formative ale jocului în sine si ale activitatii în general (proiectata mult mai larga, înzecita, însutita, decât astazi); de a returna cu generozitate cât mai multa dedicatie din partea fiecaruia pentru raspândirea si consolidarea rugbyului:
o am plecat de la mentalitatea actuala în care de la cel mai mic nivel asteaptam sa primim de la rugby cât mai mult si când este sa dam, uitam;
o am luat în seama accentul pus excesiv pe rugbyul de performanta si lipsa preocuparilor pentru raspândirea jocului ca mijloc de divertisment si educativ, fapt ce a restrâns la maximum numarul practicantilor, dar si functia sociala a acestuia;
o m-am gândit la numarul extrem de limitat de persoane disponibile de a dedica voluntariatul propriu în folosul rugbyului.

- m-am gândit la o revolutie în manifestarea asa zisului spirit rugbystic, cu fair-play pentru tot ce înconjoara fenomenul rugbystic, cu o eleganta a relatiilor, cu o distinctie a manifestarilor, ce fac din acest joc o arie civica si educativa elevata pentru întreaga societate. In fine, un spirit atins de acel aer de maretie a manifestarii colectiv-umane apoteotic relevat în viata si competitiile marelui rugby, fata de care noi suntem undeva deosebit de departe. Astfel:
o accentuarea functiei educative a rugbyului printr-o instruire adecvata, facuta de adevarati pedagogi si marcata de norme de comportament elevat;
o eliminarea „vulgarului” din jurul competitiilor;
o promovarea relatiilor de amicitie si respect pentru tot ce înseamna rugby;
o creiarea unui potential organizatoric si de ambianta în aria rugbyului nostru dupa modelul marilor potente rugbystice.

- nu mai vorbesc ca m-am gândit la acel proces amplu de divulgare a rugbyului în rândul copiilor si tinerilor, subiect atins saptamânile trecute si din care au reiesit asigurarile federalilor ca totul este OK, sa n-o mai facem pe alarmistii. Astfel:
o aplicarea unei strategii ferme si ample de dezvoltare în care sa fie implicata toata suflarea rugbystica (cu cifre clare, termene de realizare, responsabilitati etc);
o exploatarea ampla a mediului scolar;
o reconsiderarea "profesionalizarii timpurii”, în care federatia învesteste mult, a jucatorilor mai dotati, selectati din zi în zi dintr-un numar tot mai redus de practicanti.

- m-am gândit la o revolutie în metodologia de instruire, în pas cu imensele cuceriri ale rugbyului mondial.
o Academia de Rugby, speranta noastra de refacere a acelui potential tehnic cu care rugbyul nostru surprindea frecvent pe francezi, din mai multe motive, nu cred ca actioneaza la nivelul mondial actual, nici vorba de deceniul viitor. In plus efectele concrete în instruirea gruparilor sunt insesizabile (vedeti nivelul jocului practicat la noi cum si lipsa de competitivitate a echipelor de club);
o nu exista o metodologie practica adecvata diferitelor categorii de vârta, cu mijloace didactice si pedagogice specifice; instruirea la vârtele mici este marcata de o presiune competitiva ce conturba grav efectul formativ si chiar efectul educativ;
o formarea unui numar larg de monitori-educatori, atragerea în antrenorat a jucatorilor internationali etc.
o studierea modelelor de instruire ale rugbyului în voga (N.Zeelanda, Australia etc.)

- m-am gândit ca rugbyului nostru îi trebuie o mica revolutie în structura sa organizatorica. Astfel:
o cu disponibilizarea gruparilor (conducerea clubului si sectiei, a corpului de tehnicieni, organizatori etc.) pentru amplificarea activitatii rugbystice prin popularizarea larga a jocului si extinderea acestuia la nivel de copii si juniori, în mediul scolar etc.
o si central: organizarea comisiei de dezvoltare, a comitetelor regionale, poate chiar o federatie a rugbyului scolar; suplimentarea schemei federale cu un secretar gen.adjunct si un antrenor federal ptr. copii si juniori etc.
§ disponibilizarea factorilor federali (blocati în mare majoritate cu atributii de reprezentare, pregatire-competiti e: deplasari, cantonamente etc.) pentru marile probleme ale activitatii de baza.

- m-am gândit ca rugbyul nostru ar merita si o revolutie în amplificarea si modernizarea bazei materiale, în genul amenajarilor de la Stadionul Tineretului , chiar daca este atât de spinoasa pentru ca implica factorul financiar, astfel:
o functionalizarea corespunzatoare a bazelor disponibile (am mai vorbit de Parcul Copilului si Sp. Studentesc-Tei, inclusiv St.Tineretului etc.)
o impunerea unui spirit gospodareasc si atentie pentru întretinere, reamenajare si îmbunatatirea conditiilor de instruire-competiti e, precum si cele oferite spectatorilor;
o recuperarea bazelor sportive pierdute la desfiintarea gruparilor prin reacticvarea acestora cu activitate de copii si juniori (am prezentat un proiect-demers pentru sensibilizarea persoanelor din ariile afectate, initiativa neglijata si etichetata ca pur sentimentalism! )

Iata la ce m-am gândit când, modest, am zis „o mica revolutie pentru rugbyul nostru” si cu siguranta n-am atins toate aspectele ce ar merita o serioasa revolutionare.
Banuesc ca cele de mai sus sunt obiective distincte si clare, mai ales pentru echipa federala, si ca se lucreaza la ele. Sa cred oare ca reactia iritata cu care am fost tratat la emiterea ideei de revolutie a fost un raspuns contrariu?
Solicit membrilor grupului nostru, atât de reprezentativ în valori umane si rugbystice, cum si cu o bogata experienta organizativ- metodologica, sa intervina, ajutând ca acesta tema sa fie elucidata si, în acelas timp, mobilizatoare pentru un efort amplu si comun de refundamentare conceptuala si practica a rugbyului nostru.

Cu tot gândul bun pentru rugbyul nostru,
Vasile Constantin-Mao

Probabil, un observator mai atent a retinut discretia cu care am trecut peste atentatul la dreptul la opinie sau alte admonestari adresate dupa ce am emis idei renovatoare (o singura precizare tin sa fac la nelamurirea presedintelui: "rugbyul nostru" despre care vorbesc în fiecare clipa este acela pe care l-am servit cu onestitate si totala dedicatie, lucru ce încerc sa fac si acum).
Am actionat asa convins ca spiritul de conciliere trebuie sa ne anime în bunele intentii pentru rugbyul nostru.

Cu tot sufletul alaturi de reprezentantii nostri

Astazi este jocul nostru cu Scotia.

Doresc din toata inima o presatatie onorabila a nationalei noastre, si asta, pe lânga bucuria lumii noastre rugbystice, pentru:
recompensa ce o merita talentul si spriritul de echipa al reprezentativei;
evaluarea reala a stadiului competitiv înaintea ultimului an de pregatire al turneului final al Cupei Mondiale;
doza de optimism si motivare spre aspiratii tot mai ambitioase, deopotriva, pentru jucatori, tehnicieni si conducatori.
Mult succes în aceasta dificila încercare. Mao

Factorul "sansa"

Un fost practicant de lupte greco romane vorbeste despre rugby. Si vorbeste cu mult bun simt, parca în totala cunostinta de esenta acestui joc, pe care n-o poti deprinde decât daca ai trait-o intens în focul disputei. Nu ma mira insa bucuria ce o simte în apropierea rugbyului din moment ce l-a cunoscut prin simpatie cu un mare jucator de-al nostru: Sandu Ciorascu.
Si ne vorbeste "luptatorul" Paul Amarica, delicat si sfatos, din toata inima despre atâtea lucruri importante ale rugbyului nostru. Astfel:1. "Poate intelegeti de ce apreciez in mod deosebit Rugby-ul,unde am gasit cele mai nobile valori :curajul,forta, modestia, generozitatea, in sanul unei echipe ce seamana cu familia."
2. Vorbeste despre sansa echipei nationale de a valorifica plenar la Cupa Mondiala talentul nostru pentru rugby si capacitatile excelente ale generatiei actuale. Vorbeste despre pregatire (antrenori), despre jocul ce-l presteaza si, comparativ cu un adversar din seria mondiala (Italia), spune ceva de rezultate.
3. Delicat îl saluta, ca si noi toti, pe George Balta si îi aminteste ca si pentru el suntem aici în grup, mai preocupati de rugbyul nostru.

Mi-a facut mult bine aceasta sensibila interventie si m-a înarmat cu înca ceva curaj în a provoca lumea noastra la acea "mica revolutie a rugbyului nostru", despre care vad ca nimeni n-a zis nimic, de parca as fi facut o glum fara rost.Cu mult bine tuturor, Mao
PS. Ma uit pe programul transmisiilor de rugby la Sport TV si Sport1 si sunt bucuros pentru atâta rugby de mare calitate ce vad putinii nostri jucatori tineri.
La acest capitol poate batem multe adversare. Tot e bine si asa. Numai ca aceasta deschidere ar trebui valorificata printr-o campanie larga de atragera tinerilor la practicarea jocului.