Se desfiinteaza sau nu se desfiinteaza echipa aradeana?
S-au auzit în ultima vreme dinspre Contor Group Arad fel de fel de zvonuri si comunicate oficiale. Ceva în genul titlului! Lumea s-a mai framântat sau nu, si pe tema asta. Unii interesati de jucatori, altii complet dezinterasati si chiar nepasatori.
Zic ca este pacat, mare pacat, si în acelasi timp preocupant ca, iata, de la un moment la altul o echipa care vreo câtiva ani a fost între cele mai valoroase competitoare, poate disparea fara a lasa nimic în urma sa. Ma refer, bine înteles, la o echipa de juniori sau câteva grupe de copii, la un interes cât de cât pentru acest sport în acest mare oras (si zona), ce ar trebui strategic consolidat pentru binele rugbyului nostru.
Cam aceasta soarta o prevad oricând, aici ca si în alte parti. Si mi-am zis: „pai nu este pacat ca atâta freamat si satisfactie, cu mari rezultate aduse de aceasta echipa orasului banatean, sa nu se materializeze si în niste bucurii perene, cu o extindere a jocului la cei tineri, sa-si îndeplineasca clubul si rugbyul importantul sau rol social de care am mai vorbit cândva?”
Apoi, placut surprins aflu de pregatirile echipei petrosanene, care gaseste forte si ambitii de a-si provoca destinul. Bravo lor! Dar în acelas timp aflu ca s-a întarit/completat cu câtiva juniori bucuresteni (!) Ma gândeam, oare nu era o investitie mai serioasa si mai rezonabila, pentru club, pentru federatie, pentru tot rugbyul nostru, daca acesti jucatori tineri proveneau din propria ograda, legati social si afectiv de clubul si orasul lor? Nu aveau astfel petrosanenii garantia unei stabilitati pe termen îndelungat, sa construiasca întradevar o echipa competitiva, cum au avut atâta timp?
Cu ce a fost ajutata gruparea aradeana, petrosaneana sau oricare din tara sa-si faca radacini durabile, sa împrastie samânta si dorinta de practicare a acestui joc sportiv sanatos de cât mai multi tineri ?
In cazul unor cluburi mai sarace, sigur, ajutorul central trebuia sa fie mai consistent, dar în cazul clubului aradean si altele, era deajuns o singura specificatie regulamentara: echipele de seniori sunt datoare (ba chiar obligate) sa organizeze si sa îndrume echipe de juniori. Sigur, când este vorba de juniori chiar si asa, o reglementare, devine o chestiune foarte complicata, o piatra de moara pentru cluburi, o bataie mare de cap pentru organizatori, în fine o problema imposibila.
Stam tot în 12 echipe de juniori, care trebuie sa primeneasca un numar dublu de echipe de seniori, ramnând sa ne facem sperante cu actiunile de rugby-tag si joaca de-a rugbyul de la cele câteva gradinite.
O echipa pusa, rau de tot, pe fapte mari!
Pe la începutul anului, pe acest site, am vorbit de tendinta unor echipe de la noi de a se întari cu jucatori straini. Am enuntat pericolul unei invazii de jucatori de rugby de la rasarit, cum si datoria forului tutelar de a controla fenomenul în folosul rugbyului nostru. Din nefericire multe grupari se lupta cu o situatie financiara precara, asa ca pericolul de care vorbeam, aducerea de jucatori straini, este pentru câteva grupari în suspensie.
Si totusi la acest capitol avem o campioana detasata, prin risipa enorma de mijloace financiare si morale cu jucatori si antrenori straini. Este marea noastra echipa, a litoralului. Recent, când am vazut ca au deja 5 georgieni si mai asteapta alti 5-7 (deci un total de 12 straini), m-am gândit putin perplex: „ce-or crede sefii rugbyului, sefii locali si toata lumea? Nu este aceasta o cheluiala imensa, inutila pentru rugbyul nostru?”
Cu doi ani în urma (stiu, am fost si eu pe interventie) , a fost „bagat la mijloc” un vechi international, care le-a prezentat constantenilor un proiect amplu. Acesta, pe lânga exigente ale instruirii si noutati în organizarea activitatii, plusa totul pe jucatori autohtoni si prevedea o ampla activitate de dezvoltare a rugbyului scolar. Ei bine, si poate ca recomandarea pe care acesta conta, facuta probabil în stil caragielesc („fii atent: aducatorul acestui bilet este un . . .”), dar si problemele serioase pe care programul lui le ridica, l-a facut pe presedintele executiv al clubului sa elimine complet aceasta varianta. Am înteles repede si de ce: dumnealui era ars de dorul unui voiaj în îndepartata Oceanie de unde, pe lânga niste promisiuni de jucatori, a adus si un antrenor; de acesta, spre sfârsitul campionatului trecut, s-a dispensat într-un mod penibil.
Intre timp cu un final de campionat modest, acelasi domn presedinte si-a evaluat pe www.rugby.ro sansele pentru urmatorul campionat, cam în genul urmator: „în viitorul campionat Farul nu se mai joaca si trage la titlu!” Aducea drept argumente nu atât atuurile propriei echipe ci, într-un mod nesportiv, slabiciunile si limitele celorlalte competitoare. Dupa spusa acestuia doar cu Dinamo mai putea sa aibe constantenii mici probleme!!! Mai banuiesc ca facea aceste declaratii „bomba” ca sa-si convinga sustinatorii financiari, cu toate ca suna ca un aviz pentru „toata lumea”, cum ca gruparea sa este disponibila pentru orice!?
M-am pus serios pe gânduri exchibitiile de-a rugbyul a omului ce are în mâna destinele mult respectatului club, club ce a fost mult timp, prin seriozitatea organizarii si a instruirii sportive, un puternic sustinator al rugbyului reprezenativ, dar si a neimplicarii federatiei ce permite, prin nereglementari, folosirea unui numar nelimitat de jucatori straini, cum si cheltuirea unor fonduri enorme fara nici-un folos pentru rugbyul nostru.
Si în acest caz, nu stiu daca respectivul club are obligatii si preocupari pentru segmentul tânar (nu am vazut nimic cu firma stralucitoarea a acestuia prin competitiile copiilor si juniorilor), si are si dreptate domnul presedinte : daca nu sunt exigente centrale de ce sa mai cheltuiasca atâtia bani si cu cresterea tinerilor jucatori?! Clubul face performanta si înca „internationala” dupa componenta echipei si instruirea jucatorilor straini.
In fine, iata-ne în tara tuturor posibilitatilor.
Vasile Constantin-Mao
PS.Insist în a considera de mare urgenta aplicarea unor reglementari, decisive la stimularea cresterii ariei de activitate la nivelul juniorilor, astfel:
- obligativitatea tuturor sectiilor de seniori pentru categoria juniori I (transformate în scurt timp/1-2 ani în echipe de tineret);
- interzicerea (îngradirea) transferurilor la nivel de juniori;
- disparitia asocierilor sectiilor de juniori(de doua si chiar trei grupari);
- orientarea si ajutorul sectiilor cu juniori mici de a continua instruirea pâna la sfâritul perioadei de juniorat;
- organizarea corespunzatoare a competitiilor pe nivel de vârsta si nivel de instruire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu