Acest proces trebuie sa plece de la acceptarea realitatii triste din rugbyul nostru, tot mai redus ca arie de practicare si mai îndepartat de emulatia la nivel mondial. Aceasta realitate s-a cronicizat si datorita impasibilitatii contemplative a întregii noastre lumi rugbystice fata de evolutia vertiginoasa a rugbyului.
Sugerez o mobilizare ampla si responsabila a întregii structuri federale, centrale si teritoriale - comitete regionale si asociatii municipale -, concentrata astazi prioritar pe activitatea echipelor reprezentative (vezi si începerea tuturor competitiilor interne din acest sezon cu toata „federatia” mutata în Franta!), sau, în mare parte, doar cu o existenta formala. Deasemeni, se impune modernizarea structurala si functionala a cluburilor, care, anacronic, pastreaza si astazi tiparul organizatoric impus miscarii noastre sportive în anii ´50.
Propun o dezbatere larga si deschisa, realista, cu depistarea problematicii activitatii de baza, care sa duca la recroirea unei noi abordari conceptuale si structurale ale rugbyului nostru. Pasul în acest sens, ce se impune cu maxima urgenta, trebuie facut de conducerea forului tutelar, care în primul rând ar trebui sa abandoneze modul de manifestare infatuat si autocratic, total strain lumii rugbyului, de ori unde.
Sugerez instaurarea în cadrul federatiei a unei politici de austeritate financiara care sa ofere mijloacele necesare proiectarii si începerii unor reforme profunde în activitatea de baza. Sunt bani multi la dispozitia activitatii, dovada, dar nu si scuza, a fel de fel de actiuni extrem de costisitoare, supradimensionate, neprofitabile sau neconcluzionate. Asa ma gândesc la cantonamentele din aceasta luna a tuturor selectionatelor de juniori, într-o etapa de reacomodare la efort, ce se putea realiza, ca si alta data, cu concursul sectiilor (ar fi fost un bun prilej de constientizare al jucatorilor si de mobilizare a antrenorilor, zic eu asta ca pedagog si antrenor ce am trait intens activitaea în diferite ipostaze; cum, ma si mira scoaterea îndelungata din activitatea scolara a sportivilor aflati în clase liceale terminale; eu n-as accepta asa ceva fiului meu, cum, de altfel, cred ca nici presedintele sau antrenorul federal), sau stagiul de 3 zile al arbitrilor la Poiana Barasov , când în regim economic se putea realiza la Bucuresti etc.
Sugerez orientarea clara pe o colaborare intima cu cluburile si sectiile de rugby, cointeresarea activului organizatoric si tehnic al gruparilor pentru aplicarea directivelor si programelor federale. Pentru aceasta activul salariat si benevol al frr, eliberat de fel de fel de atributii în activitatea echipelor reprezentative, ar trebui programat la desfasurarea cu prioritate a activitatii în teritoriu.
Sunt realist si nu-mi fac iluzii ca cineva va lua sugestiile mele în consideratie sau macar se va inspira cât ce cât din acestea, dar insist în dorinta de a vedea activitatea noastra rugbystica mai animata în preocupari concrete de renovare organizatorica, modernizare metodologica, revitalizare competitionala etc.
Directiile ce le propun a fi tratate corespunzator, chiar din 2008, sunt:
§ Reorganizarea sau remodelarea cluburilor, corespunzator evolutiei actuale ale jocului de rugby (vezi pe acest site: 680, 728, 729, 730, 734)
§ Dezvoltarea si organizarea activitatii de copii si juniori (vezi: 500, 516, 528)
§ Largirea si perfectionarea corpului de tehnicieni (vezi multiple interventii)
§ Regasirea sau transpunerea în activitatea noastra a adevaratului spirit rugbystic, educativ, benefic si amplu mobilizator social (vezi: 521)
Vasile Constantin-Mao
PS.
Legat de activitatea mea pe acest site, cu care v-am atras sau nu atentia, marcata evident de o anumita nota critica, determinata de convingerea ca rugbyul nostru merita mai mult si mai bine, anunt încetarea interventiilor mele aici. Fac aceasta gândind ades ca o seama de actiuni si masuri propuse pentru stimularea activitatii nu au fost luate în seama tocmai pentru ca veneau din afara „sistemului”. Este o mare aberatie sa fi fost asa si totusi faptul ca într-o perioada de un an si jumatate (cu 152 de interventi cu propuneri constructive) nu s-a luat nimic în seama îmi întareste aceasta convingere si asta în ciuda unei cavalcade de mari gafe organizatorice si metodologice ce au prejudiciat rugbyul (dau exemplu doar centrul national de juniori: un adevarat jaf financiar pentru nimic).
Si nu ma gândesc la reformele ample de care am vorbit mai sus, ci la actiuni fara implicatii financiare importante dar cu efecte semnificative în reanimarea rugbyului nostru, precum:
- actiunea de specializare a jucatorilor mijlocasi
- actiunea de atragere în zona preocuparilor antrenorale a jucatorilor cu contract frr
- selectia si angrenarea prin sectii a candidatilor la calificarea de monitor-antrenor
- initierea campaniei „un jucator tânar pentru rugbyul românesc”; si altele.
Sunt în continuare încrezator ca rugbyul nostru îsi va regasi vigoarea si prospetimea ce o merita. Bine înteles, tratat cu responsabilitatea de rigoare, cu promovarea valorilor în functii de raspundere si privit mai atent la activitatea de baza.
Am apreciat si voi aprecia orice interventie curajoasa si pertinenta la adresa rugbyului în general si a celui de la noi în special. N-am sa înteleg ezitarile si neimplicarea unor mari oameni de rugby, care se dau la o parte lasând cale libera altora.
O vorba am si pentru fiul meu, caruia, sigur, nu i-a fost usor în colectivul ce eu colegial, în dorinta de a ajuta, l-am cenzurat uneori: „Stii ca iubesc si apreciez, ca si tine, nemarginit rugbyul, caruia i-am dedicat toata energia si l-am trait onest într-un continuu zbucium. Am actionat si voi actiona liber la îndemnul constiintei mele, exemplu ce as vrea sa-l mai dau si altora.”.
Va salut calduros, Mao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu