Evidente ce afecteaza grav prestigiul rugbyului nostru si compromite viitorul acestuia
Rezultatele selectionatelor de juniori obtinute în campania de primavara a acestui an:
| Under 17: Festiv.Rugby Millfield Anglia – martie 2008 România cu: Canada : 10-48 T.Galilor : 7-49 S.U.A. : 10-44 3 înfrângeri p.marcate:27 – 141: p.primite
| Under 18: CE – a 2ª gr.valorica Italia – aprilie 2008 România cu: Italia : 0-25 Spania: 24-12 Georgia: 6-5 2 victorii – 1 înfrângere p. marcate: 30 – 42: p.primite | Under 20: CM- a 2ª gr. valorica Chile – aprile 2008 România cu: Namibia : 28-26 I.Coock : 46-7 Chile : 3-14 Georgia : 10-34 2 victorii – 2 înfrângeri p. marcate: 87- 83: p. primite |
Per total: 10 jocuri; 4 victorii; 6 înfrângeri; 144 p. marcate – 266 p. primite
Dupa Cupa Mondiala a seniorilor (Franta/2007) , în care conducerea federatiei a girat o serie de mari erori în pregatirea nationalei sau în conducrea echipei în competitie (reamintesc doar semnalele îngrijoratoare despre incompetenta echipei tehnice, facute din timp), urmata - stiti bine - de sfidarea opiniei publice prin sustragerea de la orice responsabilizare si analiza tehnica, iata, cu aceeasi politica, aceasta îsi continua marsul în degradarea rugbyului nostru: este vorba de pregatirea si participarea în competitiile internationale ale reprezentativelor tinere.
Dupa U18 si U17 a urmat evolutia reprezentativei U20, adica „primele sperante” ale nationalei mari pentru viitoarele CM.
In lipsa unei evaluari oficiale pe ansamblul campaniei internationale de primavara (si mai pregnant la U 20, cu locul 4 la Santiago de Chile unde avea obiectivul de câstigarea grupei si revenirea în primul esalon valoric) se detaseaza (pe lânga capacitatile fizice si tehnico-tactice limitate ale jucatorilor nostri si pregatirea retardata), marile erori ale echipei federale în conceperea si orientarea procesului de formare si pregatire sportiva la segmentul tânar, segment devenit din zi în zi tot mai fragil.
In acest sens, cu toata variabila "adversar”, este clara declasarea, în corpore, a reprezentativelor noastre. Nu surprinde nici esecurile categorice la categoria cea mai tânara, poate cea mai fidela concretizare a orientarii conducerii federatiei noastre, a preocuparilor si activitatii acesteia din ultimii 6-7 ani în acest sector.
Locul 16 la U 20, acelasi ca al nationalei mari în rankings-ul mondial, ar putea creia impresia ca situatia nu e chiar dramatica (dupa nonsalanta cu care este tratat locul 3 în CEN al seniorilor, în urma Georgiei si Rusiei), daca n-am lua în seama experienta care spune ca decalajul valoric ne va fi din ce în ce mai defavorabil odata cu maturizarea sportiva.
Normalul si anormalul din rugbyul nostru
- Si totusi situatia ar parea în limitele „normalului nostru”, iar conform obiceiului, probabil, mai marii federatiei vor garanta ca suntem pe drumul cel bun (?!).
- Poate ar trebui sa valorificam mai optimist victoriile la Insulele Coock si Spania, cum si cele la limita cu Namibia sau Georgia (U18).
- Poate n-ar trebui dramatizate nici înfrângerile disproportionate (vezi: 10-34/U20 cu Georgia, 0-25/U18 cu Italia; sau cele trei de la U 17) daca nu am lua în seama anormalul care persevereaza si chiar se accentueaza, în ciuda efectului evident falimentar, ce da un un verdict de incapacitate grava tehnico-manageriala a actualei echipe federale.
- Anormalul, pe lânga aberanta politica de neglijare a activitatii de baza (din cluburi în general si a celei de copii si juniori în special), este ca, la fel ca si celelalte reprezentative de juniori, nationala U20 a beneficiat de o pregatire extrem de îndelungata, nejustificata din punct de vedere metodologic, dar nici de performantele obtinute.
Ce logica metodologica a avut aceasta pregatirea centralizata pe durata a sute de zile (ca sa nu mai vorbim de risipa financiara), se poate deduce si din tacerea federalilor nostri: adica nici una. S-ar putea pune aceasta întrebare si ultra licentiatilor nostri tehnicieni, dar si fantomaticei comisii tehnice a frr, care, într-o perioada de mari mutatii în conceptia tehnico-tactica a jocului si a tehnologiei de instuire, or se auto-desfiinteaza ori îsi suspenda activitatea (??!!).
- In acest normal si anormal promovat de oficiali parca nici nu are rost sa vorbim de perturbarea grava a pregatirii scolare a tinerilor internationali (majoritatea elevi în clasele liceale terminale), înselati cu mirajul performantei rugbystice. Fara discutie acest fapt îi situeaza pe federali într-o postura clara de delict socio-moral, produs asupra unor tineri (si familiilor lor) legati cu pasiune si speranta de practicarea rugbyului. Or cineva ar trebui sa stie ca rugbyul de calitate nu se poate face decât cu tineri de caracter, temeinic educati si formati pentru viata, în care rolul scolii este fundamental. Superficialitatea cu care îi învatam sa privea obligatiile scolare se va rasfrânge cu siguranta în relatiile si devotiunea acestora fata de rugby. Nu stiu ce colaborari de psiho-sociologie sau pedagogie concureaza la programele federatiei pentru generatiile tinere (sau în recrutarea si formarea tehnicienilor) , dar cu usurinta se observa în activitate o fractura grava, o deturnare de la scopul social al sportului.
Si pe buna dreptate intriga eludarea problemelor rugbyului nostru, cum si de ce nu se iau în considerare propunerile constructive de reformare a activitatii de baza, precum: restructurarea organizatorica, functionala si manageriala a cluburilor (1); adoptarea activitatii de copii si juniori ca obiectiv prioritar al frr (2); largirea si perfectionarea adecvata a corpului de tehnicieni (3).
Nu mai intriga, însa, dece nu se fac responsabilizari pentru ratari de obiective si gafe metodologice, dece nu se fac publice marile cheltuieli în van, cu actiunile nesemnificative sau nefinalizate, cu proiecte de fatada sau complet esuate? S-a obisnuit lumea cu maniera afisata de mai marii rugbyului nostru, mirându-se doar unii, cum niste oameni de mare succes privat, social si economic, patroneaza si coordoneaza de ani buni o activitate falimentara a rugbyului nostru drag.
Aberatia de a ne lauda cu douasprezece selectionate, scoase unele precum magicienii (vezi cele 3 selectionate feminine, Rugby 7 etc.), fara nici o activitate în spate, dar mari cheltuitoare de fonduri (cu stagiile de pregatire, deplasari, salarii), dezarmeaza. Dezarmeaza chiar si cluburile în suferinta, care prin delegatii la trecuta Adunare Generala si-au însusit cu ochii închisi erorile sefilor ce, de altfel, le ignora ajutorul metodologic, managerial si material.
Si totusi cine cunoaste în amanunt realitatea trista din majoritatea gruparilor de copii si juniori stie ca în ritmul acesta, peste câtiva ani, „performantele” de astazi ale tinerelor reprezentative vor fi amintiri de invidiat. Activitatea la grupele de copii este atât de redusa (aproape inexistenta în tara) iar competitiile o raritate, astfel ca din spate nu vine nimic. Chiar si actuala reprezentativa U17 s-a confruntat cu o mare lipsa de elemente de perspectiva, ca sa nu mai vorbim de nivelul saracacios al exprimarii tehnico-tactice a acestora.
Vasile Constantin-Mao
PS: O notita ce o cred semnificativa:
Insulele Coock, adversara noastra din CM-U20, este reprezentanta unei tarisoare din zona Oceaniei, cu o populatie de 8.400 locuitori, adica cam jumatate din populatia comunei Ciorogârla, nucleu pilot într-un proiect al frr, ce, cu toate ca este în total impas înca de la debut, continua sa fie declarat printre masurile de baza la redresare a rugbyului nostru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu