In saptamâna trecuta categoriile de juniori mici, U16 si U17, si-au desemnat valorile, atât prin clasamentul de patru, cât si prin constatarile prezumtive asupra acestui segment, decisiv pentru viitorul rugbyului nostru.
Iata clasamentele la cele doua categorii, stabilite prin sistem “fiecare cu fiecare”, cum si antrenorii responsabili cu instruirea acestora:
Juniori U16:
1. CN “Aurel Vlaicu” Buc., antr. Laurentiu Codoi si Virgil Balasa (3 victorii)
2. CSS Bârlad antr. Ion Harnagea (2 victorii)
3. LPS Focsani antr. Romeo Paun (1 victorie)
4. CNTCF Metrorex Buc. antr. Teodor Polizache si Silviu Toncea (0 victorii)
Juniori U17:
1. RC Pantelimon antr. Dumitru Stelian si Marius Lache (3 victorii)
2. RC Brasov antr. Gheorghe Michiciuc (2 victorii)
3. CSS Tecuci antr. Vasile Condrache si Eugen Popa (1 victorie)
4.CSS Steaua Buc. antr. Corneliu Octavian si Daniel Boldor (0 victorii)
Valoarea echipelor a fost apropiata, rezultatele strânse si victoriile în majoritate la limita, întarind impresia. Cadrul si organizarea de la Stadionul Olimpia foarte buna. Pacat ca în afara echipelor participante si ceva rude ale jucatorilor bucuresteni asistenta a fost foarte redusa.
Mi-am propus câteva observatii pe marginea acestor competitii, astfel:
§ Numarul echipelor: Cele 4 finaliste au fost calificate din cele 15-16 echipe existente la fiecare categorie (cu un mic avantaj pentru U17, dar unele doar cu numele); daca din 2-3 echipe de acest nivel se poate astepta o buna echipa de juniori mari, apoi, avem niste promotii îngrijorator de limitate. Mai este si problema care se iveste acum, daca în editia viitoare vom mai avea la prima categorie macar numarul echipelor din aceasta editie!
Din lectura finalistelor, dar si a participantelor la competitia de baza, se observa lipsa reprezentantelor cluburilor mari. Inca odata dovada ca cele mai dotate grupari, cu baza sportiva si posibilitati de instruire rezonabile, se sustrag sarcinii de atragere si formare a elementului tânar. Clar, obligatiile regulamentare ale gruparilor cu echipe de seniori, de a forma o echipa de juniori mici, sunt declinate de acestea. In loc sa-si complecteze în câtiva ani toata structura de copii si juniori, sa organizeze si sustina activitatea la înca 3-4 nuclee scolare sau grupari satelit, se sustrag cu motivatia preocuparilor în performanta rugbystica! Iar noi vazând cum joaca, chiar si cele mai bune echipe de seniori, pe buna dreptate, ne întrebam: care, ce performanta?
§ Valoarea persectivei: La aceasta etapa de vârsta important este nivelul de realizare a selectiei, valoarea în perspectiva a tinerilor jucatori. Ei bine, cu câteva rare exceptii tinerele echipe prezinta un profil al dezvoltarii fizice putin optimist. O echipa care la aceasta vârsta nu are nici un jucator peste 180 cm si nici altii cu calitati atletice foarte bune, pentru activitatea de performanta nu justifica atâtea învestitii. Ingrijorator este si ca plaiurile moldovene, care alimentau rugbyul românesc cu elemente de exceptie la robustete, par acum saracite de tineri mari si puternici.
Se impune, mai mult decât oricând, cel putin la aceste categorii unde de regula opereaza din plin procesul selectiei, obligativitatea unor criterii de seclectie cu repere de dezvoltare fizica si calitati motoare.
§ Nivelul instruirii: Cu regret trebuie sa relev nivelul general precar al deprindelor tehnico-tactice, cu mult sub pretentiile antrenorilor de pe margine, sau ardoarea jucatorilor din teren. Elemente simple de circulatie a balonului, de încadrare si sustinere a purtatorului de balon, de organizare si disputare a momentelor fixe, de asezare si reasezare în dispozitive etc.etc., de rare ori si doar întâmplator au fost cât de cât bine executate. S-a cunoscut, printre altele, stagiul scurt al instruirii rugbystice, cum si activitatea competitionala limitata. Cu un an, sau chiar doi, de instruire nu se poate spera mari adaptari la exigentile rugbyului competitiv. A facut exceptie, prin joc consistent si rezultate, RC Pantilimon, echipa ce a pastrat grupul de jucatori de acum 4-5 ani, din activitatea copiilor.
§ Competitiile: Cele mai avantajate de competitie sunt echipele bucurestene si cele din Moldova, cu maximum 10 jocuri într-o editie de campionat. In lipsa altor competitii trebuie sa recunoastem este foarte putin pentru sustinerea unei instruiri si evolutii corespunzatoare. Se impune, pe lânga competitia de regularitate, progamarea si a altor competitii, cât mai divers organizate.
Am sugerat ca turneele finale, care angajeaza si accentueaza instruirea, oferind si o experienta inedita, sa se faca cu 8 echipe, fapt de care ar beneficia un numar dublu de jucatori.
Personal am apreciat atmosfera si angajamentul în compentitie si felicit în corpore echipele si antrenorii lor. Sper de asemeni ca cineva sa analizeze toate reperele evenimentului si sa decida consecintele organizatorice si metodologice de rigoare.
Vasile Constantin-Mao
PS. Special am mentionat antrenorii echipelor, gândind ca am mai recomandat unor jurnalisti nominalizarea acestora odata cu echipele lor. Este o atentie si o motivatie importanta fata de acesti tehnicieni a caror activitate, atât de importanta în rugbyul nostru, se desfasoara într-un complet anonimat. Nu m-am facut înteles, interventia mea ramânând fara raspuns. Dupa cum, banuiesc, acestia - antrenorii de copii si juniori, sunt lipsiti de altfel si de o strangere de mâna sau o scrisoare de felicitare, care sa le recompenseze eforturile si un zbucium deosebit, sa-i motiveze în viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu