Marile sclipiri ale nationalei României (9)

Dragi iubitori de rugby,

Astazi, în ziua unei foarte serioase confruntari ale rugbyului nostru în competitia mondiala (si la care conducerea tehnica a decis sa dea sansa de manifestare si jucatorilor mai tineri), actiune care precede întâlnirea cu vestitii All Black’s, am decis sa redau penultimul episod din serialul elogios la valoroasele rezultate ale nationalei noastre.

In asteptarea unei evolutii meritorii în jocul de diseara ale internationalilor nostri, si care asi vrea din tot sufletul sa-mi confirme prognosticul optimist ce l-am argumentat acum câteva zile, va doresc lectura placuta.

Vasile Constantin-Mao

Marile sclipiri ale nationalei României (9)

1975 - Primul Turneu la Antipozi

Primul turneu facut de nationala noastra în 1975 a fost privit de toata lumea ca o mare aventura (si chiar asa a fost), iar echipa a trait-o intens, cu toata implicarea afectiva si sportiva. A fost ceva nemaipomenit, “ce le-a schimbat multora dintre jucatori viata”, dupa cum declara într-un interviu un participant la aceasta actiune.

Câteva date despre rugbyul neozeelandez

Faima All Black’s, cu chemarea maura la lupta (ha-ka) si o seama de povesti în spate despre rugbyul din aceasta parte a lumii, dar si cu un joc impetuos, poate intriga orice iubitor de sport si sigur poate interesa mult orice admirator sau practicant de rugby.

Raspândirea si popularitatea jocului cu balonul oval în aceasta tara, rezultatele constant favorabile în disputa cu marile potente mondiale au la baza un interes national deosebit pentru rugby. Relativ la marea raspândire a rugbyului (se spune ca din trei locuitori, unul este jucator de rugby!), aceasta este consecinta unei ample campanii de implementare a acestuia în scoli pe la sfârsitul secolului 19 (rugbyul se preda ca orice obiect de studiu); aceasta actiune a venit sa adune tineretul, folosind echipele scolare de rugby, la un interes crescut pentru educatia si instructia institutionalizata; si asta pentru ca, si din cauza vietii materiale abundente, mare parte din tineri deviasera în comportament anti-civic. Proiect fericit împlinit, atât pentru societate cât si pentru rugby, acesta fiind sport national mult îndragit si apreciat aici. Asa s-a ajuns ca la aproximativ 4 milioane de locuitori numarul jucatorilor legitimati sa fie peste 200.000, iar spiritul democratic sa se exprime perfect în integrarea rugbystica nelimitata a populatiei maure.

Referitor la bogatia rugbyului de aici se mai spune ca orice neozeelandez ce are 3 dolari, cu siguranta unul îl va investi într-o afacere, altul îl va da pe bere si altul, nu se putea altfel, îl da pentru rugby. Si asta nu este o simpla poveste, ne-a încredintat de veridicitatea acesteia chiar All Black’s care la jocul-test disputat în 1981 la Bucuresti au insistat si platit (în ciuda curtoaziei si neîntelegerii organizatorilor) pentru obtinerea a 35 de bilete de intrare la joc, atâtea câte persoane numara delegatia. Era obisnuinta din tara lor, de a cinsti si sustine activitatea rugbystica.

Primul turneu în Europa al neo-zeelandezilor a fost senzational. Acesta s-a întâmplat în anii 1888-1889, în Marea Britanie, a durat 6 luni (din octombrie pâna în martie urmator) si au disputat 74 de jocuri (majoritatea cu echipe de club, iar trei au fost meciuri-test: cu Irlanda, Tara Galilor si Anglia); au realizat 49 de victorii, 5 meciuri au fost egale si au pierdut 23, realizând un esaveraj net favorabil : 772 puncte marcate si numai 305 primite.

Actualmente sistemul competitional si metodologia de pregatire sunt minutios si stiintific organizate. Academia de rugby, condusa de celebrul international Fitzpatrick, este realmente o fabrica de performeri.

Turneul reprezentativei noastre

Perspectiva turneului în Noua Zeelanda a produs o mare animatie în lumea rugbyului nostru, fiind poate pentru prima data când jucatorilor li s-au dat pe vara (turneul a avut loc în lunile august/septembrie) programe individualizate de pregatire fizica complexa; pregatirea centralizata pentru aceasta actiune debuta chiar cu testarea capacitatii fizice a acestora. Îmi amintesc cum prin iulie, pe caldura de foc, întâlneam pe stadionul Tineretului la diferite ore jucatori muncind interesati sa prinda avionul de Auckland.

Cei 26 de jucatori alesi si pregatiti pentru aceasta adevarata aventura au fost:

1/3. Vasile Turlea, Constantin Dinu si Nicolae Baciu, 2. Mircea Munteanu si Mircea Ortelecan, 4/5.Gheorghe Dumitru, Gheorghe Daraban si Dumitru Musat, 6/7. Alexandru Pop (capitan), Enciu Stoica si Constantin Fugigi, 8. Pompilie Bors, 9. Mircea Paraschiv si Sergiu Bargaunas, 10. Mihai Nicolescu, Mihai Bucos si Dumitru Alexandru, 11/14. Petrica Motrescu si Marian Aldea, 12/13. Gheorghe Nica, Ion Constantin ºi Gheorghe Varga, 15. Raducu Durbac si Ion Simion.

Antrenori: Valeriu Irimescu si Petre Cosmanescu

Primele patru zile de turneu au fost de acomodare în care antrenamentele au fost de o specificitate aparte, jucatorii nostri învatând chiar multe detalii tehnice. Acompanierea oficiala a echipei noastre de catre vestitul tehnician Vadanovich, a contat mult, acesta insistând în antrenamente pe agresivitatea în contacte, sustinerea prompta a coechipierului purtator de balon, limitarea spatiului de atac al adversarului etc., elemente cheie pentru un joc competitiv.

Programul turneului a cuprins nu mai putin de 8 jocuri, cu echipe bine cotate în rugbyul neozeelandez. Chiar de la primul joc jucatorii nostri, extrem de receptivi, se comporta remarcabil adjudecându-si victoria cu Poverty Bay/19-12, demonstrând un rugby viguros si evoluat tactic.

Rezultatele turneului (4 victorii, un egal si 3 înfrângeri) au fost apreciate favorabil, iar asistenta numeroasa la jocuri a fost un reper de totala satisfactie atât pentru organizatori cât si pentru reprezentativa noastra. Faptul ca acest turneu a fost un preludiu la jocul-test din 1981 de la Bucuresti , ce avea sa gratuleze la cele mai înalte cote rugbyul românesc, spune totul despre evolutia nationalei noastre la neozeelandezi acasa.

Ultimul joc al turneului a fost cu Noua Zeelanda Junior (U23), selectionata în care jucau Graham Murie, Loveridge, Green, Ian Kirkpatrick – jucatori celebri peste câtiva ani si care anul anterior câstigase un joc chiar la vestitii All Black’s/14-10. Disputat pe o vreme ploioasa, cu vânt puternic, jocul a fost un test destul de serios al echipei noastre; valoarea adversarului si conditiile neprielnice au solicitat complex manifestarea jucatorilor. Satisfactia rezultatului de egalitate (10-10) a fost deplina.

Rezultatele obtinute în turneu:

19-12 cu Poverty Bay; 14-9 cu Hamilton; 9-28 cu Manawatu; 0-3 cu North Aucland; 21-6 cu Marlborough; 12-9 cu Suthland; 4-12 cu Suth Cantebury si 10-10 cu N. Zeelanda Jun. (primele cifre în rezultat sunt ale echipei noastre, iar cele întarite sunt victoriile).

Va urma:

1981: All Black`s la Bucuresti , sau lectia rugbyului românesc cu titanii lumii