Aruncand o scurta privire asupra rugbyului nostru din anii ´30 avem sa aflam lucruri extrem de interesante. In primul rand in capitala era o activitate extrem de animata, fie la nivel de seniori, fie la nivel de juniori-scolari. In tara animatia era inca slaba, cateva nuclee prin marile orase si o echipa la Lupeni (Jiul/Minerul) , ce fiinta inca din 1919, apoi alta la Brasov (IAR/1937). Stiinta Petrosani avea sa apara in 1942.
La seniori erau in Bucuresti peste 30 de echipe ce isi disputau competitiile pe 3 categorii, astfel:
- la categoria I-a erau doua serii a 8 echipe: seria „Onoare”, care dadea echipa campioana si seria „Promotie” cu promovare in Onoare
- urmau seriile a II-a si a III-a, cu 10 echipe fiecare; echipe de categorii inferioare, nou infiintate sau de tineret-rezerve.
- de la inceputuri, si in acea decada, trei cluburi dominau rugbyul nostru: TCR, Stadiul Roman si Sportul Studentesc, secondate de aproape de PTT si Viforul Dacia (care urma sa venia in forta in decada urmatoare).
La nivel de juniori animatia o facea competitiile scolare; demn de remarcat este ca majoritatea liceelor aveau echipe de rugby, iar afluxul tinerilor la practicarea jocului era mult usurat. Erau si gruparile Rugby Club Bucuresti si Matei Club unde isi perfectionau instruirea juniorii talentati din marile licee.
Daca realizam ca astazi in capitala intr-o arie cu o populatie mult multiplicata sunt doar 6-7 cluburi cu activitate de seniori si ceva juniori, alte 5-6 mini-grupari de copii si juniori mici si 2 licee in care se practica rugbyul, iar baza materiala redusa la numai 6 terenuri, ne dam seama cam ce a fost odata pe aici. Ce ampla activitate competitionala cu cele peste 30 de echipe de seniori, plus puzderia de juniori si scolarii dupa ele! Stadionul de la Sosea , ce astazi vegeteaza a pustiu, era plin de forfota rugbystica din zori si pana in noapte (pe cele patru terenuri), dar mai erau si alte 10-12 terenuri care intre timp au disparut.
In anul 1931 se infiinteaza Federatia Romana de Rugby (substituind Comisia de Footbal-Rugby/ 1915) sub aceiasi dedicata si elaboroata presedintie: Grigore Caracostea – parintele rugbyului românesc. In anul 1934 se infiinteaza FIRA (cu Romania membrul fondator, alaturi de Franta si alte tari), la initiativa Frantei care cauta un cadru de desfasurare avand in vedere ca in 1932 fusese exclusa (pentru lipsa de fair play) din Turneul celor 5 Natiuni.
O activitate internationala bogata intregea cadrul de interes al rugbyului. Daca prima parte a decadei a fost marcata de consecintele crizei mondiale, pâna la intrarea in marea conflagratie mondiala, a fost o perioada de 5-6 ani plina de evenimente ce au adus o nota de efervescenta si elan ce ne lasa astazi in totala admiratie. Adversarii nostri erau echipele franceze, italiene si nemtesti, toate cu un trecut mult mai indelungat si cu o activitate mai organizata. Echipele TCR, Stadiul Roman, Sportul Studentesc si Viforul Dacia intre anii 1934 si 1940 intreprind numeroase turnee in Italia, Franta, Germania, dar si Spania, Cehoslovacia, Olanda si chiar Maroc, sau primesc vizite. Competitivitatea noastra incepe sa se vada, aparand si rezultate valoroase in compania echipelor consacrate.
Nationala noastra care isi incepuse epopeea internationala aducand prima medalie olimpica a Romaniei (bronz la JO de la Paris /1924) atinge spre sfarsitul decadei de care vorbim o valoare nebanuita; iata ceva din parcursul acesteia:
- 1934: obtine prima victorie pe pamant francez, 18-8*) cu RC Compiègne
- 1935: victorie in deplasare cu 7-6 la Sel. Lion , iar la Bucuresti Sel. Carpati obtine o pretioasa victorie cu RC Narbon: 12-3
- 1936: la turneul preolimpic de la Berlin : 5-25 cu Franta, 9-27 cu Germania si 7-8 cu Italia
- 1937: 0-0 cu Italia la Bucuresti si la Turneul Expozitiei Internationala de la Paris : 42-5 cu Olanda, 11-27 cu Franta si 3-30 cu Germania
- 1938: la Bucuresti , primul Campionat Euopean: 3-8 cu Germania si 8-11 cu Franta
- 1939: la Roma 0-3 cu Italia
- 1940: la Bucuresti prima victorie cu Italia 3-0 (a 3-a in palmaresul nationalei dupa 23-6 cu Cehoslovacia/ 1927 si 42-5 cu Olanda/1937) .
*) prima cifra in rezultat apartine echipei noastre, indiferent ca jocul este acasa sau in deplasare
Ma voi opri putin asupra rezultatului surprinzator obtinut in 1938 contra Frantei la Bucuresti (8-11). Retineti ca acesta nu era intamplator, venea dupa un alt rezultat destul de strans obtinut in anul anterior la Berlin (11-27). Categoric in acea perioada rugbyul romanesc a realizat un pisc de maturizare si competitivitate gratie unei activitati de baza extrem de animata (cum am si aratat) dar si unei generatii de exceptie la varf.
Recunostinta si admiratia noastra pentru o mare echipa a rugbyului romanesc. Aceasta a fost:
| 1. Stefan Barsan, 2. Constantin Tanase, 3. Marin Slobozeanu, 4. Simion Burlescu, 5. Gheorghe Crivat, 6. Vasile Niculescu, 7. Gheorghe Ionescu, 8. Ion Eremia, 9. Constantin Turut (Constantin- Telu Diamandi), 10. Ion Popa, 11. Constantin Dinescu, 12. Nicolae Crissoveloni, 13. Ion Andries, 14. Ascanio Damian, 15.Toma Moldoveanu |
Arbitrul intalnirii a fost Aurel Marasescu care a favorizat evident pe francezi, acordandu-le un eseu din ofsaid si anuland echipei noastre un eseu perfect valabil, marcat de Crivat. Astfel, rezultatul jocului are o aura si mai incurajatoare.
Nu am gasit in descrierile evenimentului numele antrenorilor. Este o neglijenta cu care jurnalistii nostri, si nu numai ei, trateaza pe adevaratii faurari ai echipei si a performantei sportive. Fusese contactat francezul Marcel Ruffy, un arbitru care de fapt ne-a arbitrat si inainte si dupa, si despre care am aflat ca n-a ajuns la timp. Eu banuesc ca marele nostru Eugen-Gogu Sfetescu trebuia sa fie pe acolo, dar precis, precis va voi spune in interventia urmatoare, cand va rezerv si o inedita si placuta surpriza.
Cu bine,
Vasile Constantin-Mao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu