In lipsa unor analize temeinice legate de participari la diferite evenimente, sau de aspecte tehnice (atat de importante pentru imbunatatirea activitatii de la noi), iata, www.rugby.ro chiar de Craciun incearca sa ne stearga ceva din clipele de deceptie traite pe langa evolutiile echipei nationale: „echipa reprezentativa a obtinut un bilant pozitiv in anul 2008” , mentionandu- se 5 victorii si doar 3 infrangeri. Si asta in timp ce toata lumea stie ca in cele 20 de intalniri petrecute in anul trecut, chiar daca s-a jucat sub diferite titulaturi (Romania, Romania A sau XV, Stejarii Bucuresti), am folosit aceiasi echipa, echipa nationala. Modificarile diferitelor loturi au intervenit pe motive de indisponibilitate a unor jucatori sau pe unele capricii (la acestea as trece „joaca de-a formarea” unei noi reprezentative: cu renuntarea la jucatorii de afara si, mai apoi, revenirea partiala; lipsa unor norme si exigente clare care sa guverneze conduita si progresul in manifestarea nationalei; sau „prigoana obsesiva” la nivelul mijlocasilor de gramada etc.).
Dintre cele 5 campanii competitive (CEN: 5 jocuri/ 3 victorii si 2 infrangeri; T-IRB: 3 j/ 2 v si 1 i; Chalange Cup 2007/8: 3 j / 1 v si 2 i; Chalange Cup 2008/9: 4 j/ 1 v si 3 i; T- Emisfera de Sud: 5 j/ 1 v si 4 i), bineinteles, a cazut mai la indemana sa se aleaga segmentele mai rasarite, acelea in care victoriile au fost mai multe decat infrangerile, cu justificarea ca acestea au fost cu caracter oficial. Dar, tocmai pentru ca este vorba de formarea unei noi echipe orice ocazie trebuie valorificata la maximum pentru consolidarea mecanismelor tehnico-tactice, dar mai ales a spiritului de echipa. Asta nu se poate face fara urmarirea cresterii unei robusteti in joc, de la etapa la etapa. Cu atat mai mult ascunderea din bilantul primei noastre reprezentative a unor actiuni cu rezultate foarte slabe (obtinute in compania unor echipe de club din al doilea sau al treilea esalon valoric al campionatelor respective - Ch. Cup si T. NZ sau a echipelor secunde Samoa si Fiji), este mult prejudiciant chiar pentru moralul si aspiratiile tinerilor jucatori.
Chiar si acest grupaj „favorabil” de jocuri (8 jocuri: 5 victorii si 3 infrangeri) declarandu-l pozitiv doar pe considerentul matematic il apreciez exagerat. Si consider exagerata aprecierea pentru ca:
- nu am iesit din aria noastra valorica pe care mai avem speranta sa o dominam (ce ar fi insemnat o confruntare cu o reprezentanta de top sau imediat langa?);
- am pierdut iar disputa cu adversarii nostri traditionali (Georgia/7-22 si Rusia/8-12);
- victoriile noastre cu Portugalia (in CEN), Uruguay si Rusia (in T-IRB) au fost extrem de chinuite (au fost chiar referiri de genul: „o victorie penibila”), iar rusii intalniti au fost fara cei mai buni jucatori, retinuti pentru reprezentativa de R7;
- daca am scoate rezultatul cu R Ceha/74-7 chiar si bilantul punctelor marcate la cele 4 victorii si 3 infrangeri ne este defavorabil: 53-60!
Daca acestea sunt motive de buna apreciere a competitivitatii echipei noastre nationale, apoi stacheta si aspiratiile la acest nivel au coborat extrem de periculos.
Ce s-ar mai putea spune despre rezultatele catastrofice obtinute de nationala noastra (ce a jucat sub alte denumiri) in celelalte competitii - Chalange Cup si T. in Emisfera de Sud: 12 jocuri / 3 victorii - 9 infrangeri! 167 p. marcate- 309 p. primite!
Cum se poate spune ca ne bucuram de un bilant pozitiv? Cui ajuta aceasta mistificare a adevaratului stadiu de consolidare al echipei si starii de fapt de aici? Ne sunt vii trairile jenante asistand la jocul nationalei, lipsit de acea prestanta morala, de acel elan si daruire la care obliga o reprezentativa, abundent in greseli de toate genurile.
In campaniile anului 2008 au participat 59 de jucatori, dintre care, prin numarul ridicat de selectii, se remarca primii 18, de fapt, adevarata noastra nationala, astfel:
1. N. Nere (13 jocuri); 2. B. Zebega (13); 3. M . Lazar (13) si R. Basalau (13); 4. V.Poparlan (12); 5. I. Ursache (12); 6. S. Burcea (12); 7. D. Carpo (15) si M. Macovei (12); 8. C . Mersoiu (12); Fl. Surugiu (11); 10.I. Dimofte (16) si D. Dumbrava (14); 11. St . Ciuntu (11); 12. C . Dascalu (15); 13. C . Gal (11); 14. Gh. Bigiu (15); 15. Fl. Vlaicu (15).
Apoi, se observa un proces de „bagatelizare” a activitatii la nationala, un numar mare de jucatori aparand si disparand meteoric, ceea ce si presupune un program formal, fara cine stie ce exigente in formare si evaluarea capacitatilor viitorilor internationali. Asa sunt:
- 10-12 jucatori apar la caseta tehnica a 1-2 jocuri, majoritatea fara a juca sau folositi sporadic (Fl. Maxim, V. Ailenei,V. Lucaci, M. Sarbu, Gh. Istrate, M. Adascalitei etc.);
- 4 jucatori la sfarsit de cariera sportiva sau altii excesiv de tineri;
- 5 jucatori de afara: I. Paulica, M. Tincu, Fl. Corodeanu, A. Coste, Cr. Petre (curioasa apare folosirea lui M. Tincu /1 ca flanker in jocul cu Georgia);
- 4 jucatori importati din sud (exceptand J. Makapelu ceilalti n-au confirmat valoarea). De aceia cred ca prin acest gen de „altoire” datoram mai mult respect fata de reprezentativa naostra;
- la mijlocas de gramada au fost folositi 6 jucatori, repetandu-se eroarea ce a marcat mult competitivitatea nationalei la CM /2007, cu ambitiile si sanctiunile administrative, fara rost la un post asa de capital: Fl. Surugiu (11), C. Caplescu (6), I. Andrei (5), V. Calafeteanu (4), Mc Ryan (1) si V. Ivan (al 3-lea demi la echipa sa (!).
Daca observam atent acest proces de formare a noii reprezentative (pe langa decapitarea acesteia cu renuntarea completa la jucatorii cu experienta dupa CM/2007, lasand acest complex proces prada unui lant intreg de confuzii, grav marcat de balastul psihologic luat din nereusite si infrangeri), nu poti sa nu-i percepi lipsa unor criterii si exigente metodologice. In aceasta stuatie nici nu mai surprinde lipsa de coeziune a colectivului si a mecanismelor de echipa.
Daca anul care a trecut, in afara de bilantul pozitiv vazut de oficiali, nu a adus in manifestarea nationalei elemente pozitive (vezi: slabul angajament, inconsistenta si nesiguranta tehnico-tactica, slaba capacitate la efort specific, fragilitate in contacte etc.), cel putin ar putea sa constituie (plecand de la slabiciunile relevate cu prisosinta) motive de obiectivizare a instruirii, astfel incat in 2009 sa prezentam o echipa nationala cu o alta atitudine si prestanta.
Consider de maxima urgenta aplicarea unui proces de pregatire psihologica, individuala si in grup, cu obiectivul de capacitare sub acest aspect a intregului colectiv (chiar cu renuntarea la jucatorii care nu prezinta disponibilitati de 100%), altfel riscam sa ajungem la viitorul turneu final al CM cu aceiasi stare de spirit deplorabila care a compromis si ultima participare. Deasemeni consider ca programarea a 1-2 intalniri/anual cu adversari de prima categorie sunt indispensabile pentru experienta competitiva, dar si pentru evaluarea progresului asteptat.
Altfel, doresc din tot sufletul echipei nationale un an 2009 extrem de fructuos.
Vasile Constantin-Mao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu